vineri, 12 noiembrie 2010

Miért tanul a magyar diák Bécsben? Pál Pál Előd bécsi levele

Valamikor, gimnazista éveim idején azt mondta nekem a magyar irodalom tanárom, hogy annyiféle valóság van, ahány ember a Földön. Mindenki saját felfogása, kultúrája szerint fogja fel az életet, így a „valóság fogalma“ relatív. Így van ez a motivációval is
.
Tény, hogy egyre több magyar egyetemi hallgató választja valamelyik bécsi egyetemet, indítékuk azonban általában eltérő. Általában, hiszen vannak szinte mindenkit egyformán motiváló tényezők. Például a tanulás idegen nyelven, az itt megélhető multikulturalitás, maga a város, a fantasztikusan bőséges kulturális kínálat, nem utolsó sorban pedig az áhított egyetemi diploma.

Én csupán személyes tapasztalataimról, motivációmról számolhatok be. Erdélyből érkeztem, s az idén kezdtem meg a harmadik évemet a Bécsi Egyetem Fordítói Tudományok karán. Mivel az erdélyi magyarsághoz tartozom és otthoni tartózkodásom idején folyamatosan magyar és román ajkú emberekkel voltam kapcsolatban, a többnyelvűség és a multikulturalitás életem szerves része. Ezen az úton akartam továbbhaladni és érettségi előtt feltettem magamnak a kérdést: melyik az az egyetemi város, amelyben egyszerre megtalálom a multikulturalitást, a többnyelvűséget, az elismert egyetemeket és az izgalmas egyetemi életet? A válasz: Bécs!

De mi az, ami valójában motivál? Azon szerencsés fiatalok közé tartozom, akik szeretik azt, amit tanulnak. Éppen ezért motivál az egyetem és az a tény, hogy remélhetőleg nemsokára diplomát szerzek arra a tudásra, amelynek felhasználásával a jövőben dolgozni szeretnék. Motivál, hogy itt sok különböző anyanyelvű és kultúrájú embert ismerhetek meg és kapcsolatokat teremthetek velük. Fontos nekem, hogy sokféle kikapcsolódásra nyílik lehetőségem, mehetek sportolni, beülhetek a színházba, tombolhatok koncerteken vagy bulikban, kimehetek sétálni egy csendes parkba és még sorolhatnám.

Mielőtt azonban túl sok lenne a pozitívum, kitérnék arra is, hogy a bécsi egyetemi élet nem olcsó mulatság. Nem szeretném túlértékelni az anyagi terheket, ám a helyzetet reálisan tekintve elmondható, hogy a magyarországi vagy az én esetemben romániai keresethez képest magasak a bécsi árak. Ez elfogadható, mint ahogy az is, hogy sok idegenből ideérkezett egyetemi hallgató itt, az osztrák fővárosban képzeli el a jövőjét, s mindezt nem utolsósorban kereseti megfontolásból.

Jó ezen elgondolkodni, ám egyelőre hasznosabb az egyetemre koncentrálni. Végülis a tanulás a legjobb befektetés. Itt egy másik tanáromat idézném: „Tanulj fiam, mert csak azt nem tudják elvenni tőled, ami a fejedben van!“


A cikket a következő címen eredeti formájában is el lehet olvasni:http://www.szervuszausztria.hu/ausztriadiakelet/szervusz-ausztria-oktatas-magyar-diak-64620.html

Pál Pál Előd

luni, 20 septembrie 2010

Nyári emlékek


Munka, szórakozás, pihenés. Azt is mondhatnám: SZÓRAKOZÁS. Miért? Azért, mert azt dolgoztam, amit szeretek és ami nekem szórakozást nyújt. Szép nyaram, csodás vakációm volt. Szeretem kihasználni az időt, hatékonyan, értékesen kitölteni minden egyes percet. Ez idén is sikerült, mivel megadatott a lehetőség, hogy sportkommentátorként és műsorvezetőként dolgozhassak. Sokszor volt rá lehetőségem! Boldoggá tesz, hogy a munka is sok örömet tud szerezni, hogy nem teher a sok felkészülés, a fáradtság, hanem éppen ellenkezőleg, szórakozást nyújt.

A nyári tevékenységeim röviden: Székelyföld Kerékpáros Körversenye- sportkommentátor és moderátor
A Csíki Síiskola könyvbemutató: saját könyvkiadás, műsorvezető
Hargitafürdői Borvíznap- sportkommentátor és műsorvezető
Tusnad Mountain Bike Marathon- sportkommentátor és moderátor
Erdély Arca Szépségverseny- műsorvezető


A munkán kívül szórakozásban is volt részem, jó volt látni a francia tengerpartot, Monte Carlo-t, Milanót, Velencét, vakáció idején is szórakoztató napokat eltölteni egyetemi városomban, Bécsben. Aztán buliztam a Félszigeten, napoztam és búvárkodtam Egyiptomban.

:D Good Bye Summer!

FELLÉPÉS: Erdély Arca 2010 - műsorvezetés















Erdély Arca 2010 - Bereczki Evelyn


Nagyváradon marad a korona

Királynõt választottunk, immár harmadszor. Péntek este nyolc órakor a Vigadó Mûvelodési Ház színpadát az Erdély Arca szépségverseny döntõs lányai vették birtokba. Erdély legszebb hölgyei mosollyal az arcukon, rendkívül magabiztosan, kicsattanó energiával pásztáztak végig a kifutón, a háromórás show végén pedig megkoronáztuk Erdély soron következõ szépségét, aki innentõl méltón viselheti szépségének és erdélyiségének koronáját.

Az Erdély Arca szépségverseny gálaestje, csakúgy mint minden évben, a verseny hivatalos himnuszával indult, a kézdivásárhelyi kimagasló tehetség, Deszke Ottília elõadásában. A következõ másodpercekben már ott is voltak a színpadon azok a királynõ-jelöltek, akik több mint 700 lányból, hat fordulón keresztül jutottak el végsõ célukhoz: hogy Erdély kiválasztottjaként távozzanak. A tíz napos táborozás alatt a döntõs szépségek mindegyike határozottan vallotta, hogy a koronáért jött, és ezért képes mindent megtenni. Félkészültségüket több ízben is bizonyítaniuk kellett, eloször utcai-, majd fürdõ- és estélyi ruhában álltak a nagyérdemû elé, sõt még arról is tanúbizonyságot tettek, hogy szépségükkel intelligenciájuk is vetekszik. Az átöltözések közti szünetekben sem unatkozhatott a teltházas közönség, hiszen Deszke Ottília dalai, a kézdivásárhelyi kangoo-csapat, de annál dinamikusabb bemutatója és Zsók Levente poénjai töltötték ki az idõt. Az összesítések, valamint a tizenkét tagú zsûri végsõ döntése után, Pál Pál Elõd, az Erdély Arca idei mûsorvezetõje pompás estélyi ruháikban szólította ismételten színpadra a tizenkét legszemrevalóbb erdélyi kisasszonyt.

A díjazás

Az est fénypontja a gabApró Szépségverseny partnereinek díjazásával kezdõdött: elsõként, Sükösd Ede, az Ilu üzletlánc tulajdonosa nyújtott át minden lánynak egy ajándékcsomagot; a szépségverseny ügyeletes fotósai, László Attila (www.dogyfotok.hu), Fekete Márton (www.fotozas.ro), valamint Máté Tamás, a magyar Cosmodels Modellügynökség fotósa, minden lányak ingyen portfólió fotózást ajánlott fel.
Mindezek mellett a táborázás alatt elkészültek azok a képek is, amelyek egy országosan megjelenõ naptárba kerülnek majd be, a Shot and Go cég jóvoltából. Szintén a Cosmodels Modellügynökség felajánlásával talált gazdára négy szépészeti beavatkozás, egyenként 80.000 forint értékben; a díjakat Antal Tímea, Máté Erdélyi Borbála, Darvas Erika és Szathmári Imola vehették át. A Cosmodels másik különdíját, egy 120.000 Ft. értékû wellness hétvégét, a csíkszeredai Szopos Krisztina vehet majd igénybe. A Cosmodels magyarországi ügynökség által felajánlott különdíjak összértéke több mint 1.000.000 forint. További különdíjak követték egymást: a Hargita Gyöngye Rt. nyereményét, egy laptopot, a szintén csíkszeredai Nitu Tímea vihette haza; Gyerkó László szenátor 300 lej értékû könyvutalványát Antal Tímea kapta meg. A magyarországi Valkyr Kft. 50.000 forint értékû 2 személyes 5 fogásos vacsoráját Jánó Csilla fogyaszthatja el Budapesten a Michelin csillagos Costes étteremben. Kiemelt médiapartnerünk, a Profi Rádió különdíját, amely a nagysikerû Twilight Saga három elsõ kötetét tartalmazta, a rádióinterjú során nyújtott kimagasló teljesítményéért Szopos Krisztinát illette. Szintén kiemelt médiapartnerünk, a Kovászna megyei legolvasottabb napilap hûséges olvasói idén is a Székely Hírmondó hasábjain szavazhattak kedvencükre. A Hírmondó Szépe kitüntetést egy évig a kézdivásárhelyi elismert kézilabdás, Mátis Henrietta viselheti.

A dobogósok

Végül, de nem utolsó sorban dobogós szépségeink: Erdély Arca második udvarhölgye 2010-ben a 17 éves nagyváradi Takács Krisztina lett, aki különleges arcával és kecses mozgásával bûvölte el a zsûrit. Krisztina négy napot tölthet majd a csoki fõvárosában, Brüsszelben Sógor Csaba EP-képviselõ jóvoltából. Az elsõ udvarhölgynek járó díjat, a csíkszeredai Jánó Csilla kapta, aki gyönyorû mosolyával és magabiztosságával kápráztatta el az ítészeket. Csilla Krisztinával együtt Brüsszelbe utazik, ahol ellátogathat a parlamentbe, megismerheti a várost és megkóstolhatja a helyi csokoládékülönlegességeket.

Az Erdély Arca szépségverseny idei királynõje, modellként dolgozott már Milánóban, Shanghai-ban is, ennek ellenére õ a természetben tölti minden szabad percét, és a sport az élete. Idei Királynõnket Bereczki Evelynnek hívják, és remélhetõen szülõvárosa, Nagyvárad büszke lesz arra, hogy még egy évig otthon tartja Erdély királynõi koronáját. Evelyn nyolc napot tölthet el Cipruson másodmagával, a jövõre nézve pedig abban reménykedjünk, hogy Erdély szépségét, hírét és kultúráját minél több helyre magával viszi.

miercuri, 21 iulie 2010

Könyv készült a csíkszeredai alpesi-sí történetéről

„A Csíki Síiskola” címmel írtak könyvet a csíkszeredai alpesi-síről. A sportág 76 éves csíki történetéről, sikeres versenyzőiről, csapatairól, valamint a környék történelmi, illetve aktuális versenypályáiról részletesen beszámoló könyvet július 30-án, pénteken, 18 órától mutatják be a Hargita Vendégváró bronz termében. A közel kétszáz oldalas iromány színes képeket, interjúkat és számos újságcikket is magába foglal, szórakoztató olvasmányt nyújtva minden érdeklődőnek. A szerző, Pál Pál Előd, kerek egy éves munkája alapos kutatást tud maga mögött, hiszen az 1934-től számolandó csíki sítörténetről készült legrégebbi feljegyzésektől egészen máig beszámol. Ezen kívül részletes interjúkat készített több mint 70 egykori, illetve aktuális sízővel, majd sportolói biográfia formájában közölte könyvében. Előd íly módon kívánja megfoghatóvá tenni a sportág helyi létezését és emléket állít Bónis Ferenc tanár úrnak, aki, amiután negyven éven át olimpikonokat és bajnokokat nevelt csíkszeredai fiatalokból, tavaly szeptemberben távozott közülünk. A könyvet a bemutatón meg lehet vásárolni, további információkért a szerzőnél lehet édeklődni (tel.:0720530455). A könyvbemutatóra örömmel várnak minden érdeklődőt!

vineri, 18 iunie 2010

Eufória és sportszellem mindenkinek!

Kedves Olvasók!

A labdarúgó világbajnokság alkalmával küldök nektek egy kis önbizalomadó, serkentő, sportmámoros dalt.

Aki át tudja érezni a dal üzenetét és a sport igazi rajongója, abban a dal hallatán megmozdulhat egy és más

Íme: http://www.youtube.com/watch?v=BvC3dF8kQa0&feature=player_embedded#!

Szöveg:

Halld a hangom, hidd az álmom
Vidd magasra, égbe szálljon
Lelked büszke, szíved lángol
Gátak nélkül, bárhol játszol

Zöld a pálya, fent a zászló
Hullámzik már a lelátó
A mi hősünk sosem fáradt
Ki most játszik, egyre bátrabb.

Törj velünk falat
Itt vagyunk egy ég alatt
Fiatal vagy, ne félj
Gyere játssz most, ne beszélj

A foci egy mámor, légy te is bátor
Rúgd el a labdát bármilyen távol már,
Ez neked is jár,
Hisz te vagy a sztár,
Ez neked is jár,
Hisz te vagy a sztár

joi, 17 iunie 2010

Adieu Les Blues!

The first surprise of the World Cup is almost perfect. The French are 99% out after they lost their match against Mexico with 0-2. Now Uruguay and Mexico both have 4 points each, France and South Africa have both 1 point which means that the French task, qualifying to the play-off round, is going to be almost impossible.

miercuri, 16 iunie 2010

Langeweile statt Spannung

Diese WM hat bisher langweilige, handlungsarme Spiele gebracht. Es werden wenige Tore erzielt, es mangelt an Torchancen usw. Das war auch am Dienstag nicht anders, wenn sich der Rekormeister Brasilien kaum durchsetzen konnte.

Der Tag begann mit dem allerlangweiligsten Spiel, das man heuer sehen konnte. Die Slowakei traf auf Neuseeland, die Partie endete 1-1, obwohl die Europäer bis zur 93. Minute geführt haben. Die Außenseiter kamen aber mit einem Kopfball-Tor zurück, am Ende gab es den Slowaken keine Zeit um gutzumachen.

Später kamen die Spiele der Horrorgruppe F auf die Bühne. Die Elfenbeinküste spielte gegen Portugal eine mittelmäßige Partie, die zwar besser aussah, als die zuvor, aber auch kein Torregen gebracht hat. Ein Stangenschuss von Cristiano Ronaldo sorgte für ein wenig Spannung, außerdem: FAD. Endergebnis:0-0

Das letzte Match des Abends wurde zwischen Brasilien und Nordkorea gespielt. Schwerer als erwartet haben die Südamerikaner die drei Punkte geholt, nach der Pause traf Maicon zum 1-0. Dann konnte die SELECAO den Stand erhöhen, aber die Asianer haben in der Verlängerung für den Anschlusstreffer gesorgt. Ergebnis: 2-1 für Brasilien

luni, 14 iunie 2010

VB-összefoglaló: hétfő

Tovább folytatódott a takticizált, statikus mérkőzések sora a labdarúgó-világbajnokságon. Hétfőn az É csoportból kettőt, az F csoportból egy meccset rendeztek.

A nap első összecsapásán két európai gárda lépett pályára, a csoportesélyes hollandok mérték össze erejüket a Magyarország kvalifikációs csoportját megnyerő Dániával. Mint már megszokhattuk, helyzetszegénynek ígérkezett a mérkőzés, azt lehetne mondani, hogy a dánok verték meg magukat. Mindkét gól óriási baki következtében esett, az első öngól, a második védői figyelmetlenség eredménye lett. A skandinávok válasza túl halk volt, teljesen szelíd. Hollandia 2-0-ra győzött és vezeti csoportját.

Az É csoport második találkozóját a vébére elsőként kijutó Japán és Kamerun között rendezték. Az ázsiaiak Honda révén vezetéshez jutottak, a "szelidítetlen oroszlánok" leginkább egy 30 méterről zúdított felsőléccel reagáltak. Az első félidőben szerzett japán-gólon kívül más találat nem született, Hollandia és Japán három pontot gyűjtött be.

Az esti rangadón a világbajnoki címvédő olaszok jelentek meg a fokvárosi stadionban. Az ellenfél: Paraguay. Marcelo Lippi csapata a vártnál gyengébben szerepelt, teljesítménye főleg a védelemben sántított. A zuhogó esőben egy szabadrúgást követően a dél-amerikaiak jutottak előnybe, félidőben egy katasztrófát jósoltak a "squadra azzurra"-nak. A végkifejlett mégsem volt ennyire siralmas, szöglet után De Rossi mentette meg az olasz becsületet. Végeredmény: 1-1

duminică, 13 iunie 2010

Rezumatul zilei 3 de la CM

O zi care a început cât se poate de plictisitor iar s-a terminat cu un spectacol fotbalistic. Aşa se poate descrie ziua a treia a CM de fotbal din Africa de sud.

În prima partidă am putut urmări două echipe care s-au prezentat timid. Slovenia şi Algeria au dezamăgit din punctul de vedere al spectacolului şi al ocaziilor. La capătul unui meci lipsit de faze clare, naţionala europeană s-a impus, o gravă eroare de portar a dus la deschiderea scorului.

Al doilea meci a inaugurat lupta încrâncenată a grupei D. Vecinii noştri, sârbii au primit replica Ghanei, o echipă care a jucat hotărât arătând clar voinţa de a câştiga. Serbia nu a mai convins prin jocul ei agresiv şi ofensiv, vedetele Pantelic sau Krasic nu s-au văzut în joc. Momentul decisiv s-a petrecut în ultimele minute ale jocului, atunci când africanii au înscris dintr-un penalty.

Partida mult aşteptată a serii s-a disputat între Germania şi Australia. Nemţii n-au lăsat nici o şansă echipei "Socceroo" şi, după o prestaţie convingătoare, au zdrobit echipa adversă cu 4-0. Factorul care l-a liniştit pe selecţionerul Low a fost faptul că simpatizanţii săi, Podolski şi Klose, au reuşit să marcheze. Cei doi jucători au lăsat în spate un sezon şters în Bundesliga, dar se prezintă în formă strălucitoare la turneul final al CM. Tânărul Muller şi naturalizatul Cacau au urcat scorul la 4-0, un start perfect al Germaniei.

sâmbătă, 12 iunie 2010

What happened on the second day of the World Cup?

There were three games organised on the second day of the FIFA World Cup. On the first one was a dynamic South Korean team to see which bet Greece, 2-0. The Asian guys showed a compact, efficient game which led them to a deserved win. The Greek side was too loaded by the speedy attacks of the opponent team.

The second match was played between the star-filled Argentina and the initially outsider Nigerian side. A fast header brought the south-Americans on the lead, but the Africans reflected their ambitions by coming close to Romero's goal. No doubt, the team around Messi was dominating, several chances went wide. Head coach Maradona began this tournament in the right way!

On the last match were two english-speaking sides to see. England was facing the USA and after a succesful start I expected to see them having a light task. Liverpool midfielder Steven Gerrard scored for 1-0 in the early fourth minute to create a pleasant atmosphare under the Briton fans. The happiness didn't last too long because a new critical blooper of an English goalkeeper brought the US boys a draw. That happened before the break. There were several missed chances to see in the second part, no goals. It remained by 1-1, two lost points for England, an agreeable point for the USA.

vineri, 11 iunie 2010

Zusammenfassung des Eröffnungstags der FIFA WM

Nach zwei wirklich ausgeglichenen Spielen ist der erste Tag der diesjährigen Fussball-Weltmeisterschaft am Ende. Der Gastgeber, Südafrika, hat gegen die in der ersten Halbzeit stark dominierende mexikanische Mannschaft einen Unentschieden geholt. Alles begann mit Großchancen der Mexikaner, die allerdings ihre Möglichkeiten nicht nutzen konnten. Nach dem Seitenwechsel kamen die Afrikaner überzeugend und selbstbewusst zurück, schon nach wenigen Minuten haben sie mit 1-0 geführt. Doch die Gäste durften das Spiel nicht aus der Hand wegnehmen lassen, der berühmte Rafael Marquez traf zum 1-1 in der 79. Minute. In der Verlängerung schaffte es das afrikanische Team, wieder gefährlich aufzutauchen: Aus einer dem Tor ähnlichen Situation traf ihr schneller Stürmer nur den Pfosten. Endstand: 1-1

Im zweiten Spiel des Tages trafen die unberechenbaren Franzosen auf den ersten Weltmeister der Fussball-Geschichte: Uruguay. Wie schon seit Langem üblich, waren die Europäer unauffällig. Wenige Torchancen, individuelle Lösungen, schwache Leistung des Kollektivs. Auf der anderen Seite gibt es auch wenig zu loben: abgesehen von ein-zwei gefährlichen Chancen des Teamstars, Diego Forlan, konnten sich die Uruguayaner mit dem Remis zufrieden geben.

Morgen stehen drei Spiele in der Tagesordnung, bis bald!

luni, 7 iunie 2010

In the World Cup mood!

Oh yes! I'm listening to the new World Cup song from Shakira and I feel I could let me driven by the major football mood which will go under way on Friday. The whole world is looking at South Africa, the country which got to be the capital of sports for a month from now on. 'Cause this is Africa'-sings Shakira, a colombian beauty who cheers me up with her rhythm and dance. It is going to be a festival, a huge one: the world will meet in Africa, a less developed continent, to show respect, unity and to have fun. That all happens in a multicultural environment, in a country which is ready to welcome 32 nations and thousands of supporters.

Allez Le Blues! Forza Azzuri! Alles Gute Deutschland! Go England Go!

This time for Africa!!!!!!!!!

vineri, 4 iunie 2010

Csak mert 90 éve volt Trianon

Kilencven éves a trianon-i békeszerződés. Akkor történt meg dédapámmal az, hogy este lefeküdt Magyarországon, reggel felébredt Romániában és nem útközben aludt el. Ma, 2010 június 4-én, abban bízik a "határon túli magyar", hogy csupán morális kiengesztelődésképpen hamarosan megkapja a Magyar Köztársaság állampolgárságát. Nekem személyesen csak egy szimbólikus értéke lenne, semmi több.

joi, 3 iunie 2010

Evoluţia limbii române: globalizarea şi romgleza

Trăim într-o Lume a globalizării, a internaţionalizării, a schimbării. În acest context nu ne putem extrage integrării în ciclul mondial al tranziţiei şi al schimbării modului de viaţă, mentalităţii, culturii. Dacă vorbim despre termenul de cultură este normal să menţionăm şi limba română care se găseşte în centrul tuturor activităţilor umane ca mijloc de comunicare. În aşa fel, limba se află într-o evoluţie constantă, se schimbă pe zi ce trece. Apar nuanţe, cuvinte, structuri noi care de obicei se folosesc cu multă neglijenţă fără a se lua în vedere regulile de ortografie ale limbii române.
„- Am să-mi caut un nou job!”- se poate auzi zilnic în comunicarea orală. Folosirea termenului englez „job” ca înlocuitor al cuvântului „loc de muncă” se poate mulţumi în primul rând comunicării interculturale. Sunt de părere că nepriceperea unor redactori, ziarişti, moderatori în domeniul folosirii corecte a limbii române joacă un rol fundamental în răspândirea dăunătoare a uzanţelor false. Este un fenomen negativ care nu poate fi menţionat în acelaşi discurs cu preluarea cuvintelor străine. Altminteri, faptul că ne îmbogăţim vocabularul cu termeni originari din alte limbi este un factor pozitiv. Nu putem evita folosirea unor cuvinte ca: maus, computer, hecăr, fain etc. Singurul lucru „salvator” ar fi o scriere adaptată la regulile de ortografie ale limbii. Consider că termenii menţionaţi mai sus trebuie transcrise în română, astfel se incadrează mai bine în context.

Pericolul principal îl reprezintă combinarea cuvintelor străine cu cele autentice. Prin acest fenomen limba are mult de suferit. Nu ne putem permite să scriem „joburi” de pildă, pentru că vom asista la o rapidă răspândire a limbajului nepretenţios. Aşa cum multe persoane care apar zilnic pe posturile de televiziune folosesc un limbaj neîngrijit, batjocorit care infectează poporul, aşa am ajuns şi la un răspândit limbaj de lemn plin de clişee fără nici un pic de personalitate. Un vorbitor trebuie să arate respect faţă de limbă şi printr-o folosire adecvată a acesteia să i se vadă şi personalitatea proprie oglindită în limbă. Romgleza strică, distruge, demolează imaginea limbii române! Ori folosim cuvinte străine dacă este necesar, ori rămânem la un vocabular românesc. Combinarea nu face altceva decât să jignească limbile folosite.

O altă vină poartă şi mass-media care nu întotdeauna transmite informaţii corecte. În ceea ce priveşte uzul limbii, audiovizualul comite greşeli impardonabile care influenţează cunoştinţele lingvistice ale publicului. Un tânăr care se uită la televizor şi citeşte o subtitrare slabă nu se mai gândeşte la corectitudinea acesteia ci va folosi la rândul lui informaţia primită. De foarte multe ori greşelile se comit automat, din reflex, din proastă obişnuinţă. De aceea după un anumit timp nici măcar nu se mai observă greşeala cutare, ci se va înţelege a fi drept normală. Cred că imaginea şi calitatea mass-mediei trebuie reformată deoarece ea poate fi considerată drept un virus periculos în ceea ce priveşte viitorul limbii.

Eu personal cred în viitorul limbii române corecte pentru că mereu vor exista persoane pretenţioase care nu-şi vor permite să coboare ştacheta în ceea ce priveşte folosirea corectă şi îngrijită a limbii. Problema constă în marea majoritate a populaţiei care nu pune accent pe stil şi formă ci pur şi simplu aruncă nişte cuvinte cu scopul formulării unei idei. Majoritatea însă nu a fost şi nici nu va fi stratul intelectual care defineşte şi ajută evoluţia frumosului, esteticului. Rolul şi chiar obligaţia fiecărui cetăţean ar fi îngrijirea culturii, chiar a propriei personalităţi, astfel nu s-ar ajunge la destrămarea valorilor.

sâmbătă, 29 mai 2010

A szépség- belső monológ

Rég nem írtam anyanyelvemen, arra gondoltam, fogalmazok egy rövidke szöveget, amely csupán belső monológként érthető. Űlök a laptop előtt és azon filozófálok hogy talán nem ártana kimenni egy sétára, a gépem háta mögül zavaróan süt be a csillogó napsugár, csalogat, hív, nem bírom a szobában.

Mégsem megyek még ki, csupán azért nem, mert meg akarom veletek osztani azt a gondolatot, amely két napja fészkel bennem: MI A SZÉPSÉG?

Ki mondhatja meg, hogy mi a szépség? Mi szép és mi nem? Kinek van joga elhatárolni a szépet a csúftól? Azért zavar ez a kérdés, mert a minap egy beszélgetésen vettem részt, amely a kultúra fogalmát vitatta. A neveléstől, környezettől, értékrendemtől függ, hogy mit értek szépnek... Csodálatos! Ezek szerint a mócnak a Román Alföldön szépnek tűnik az agyagház, a rendezetlen udvar.... Az igénytelen embernek szépnek tűnik a zsíros haj, a büdös láb, az izzadt ing, te jó Ég! Nem húzom tovább, mert elkeseredek. Hol élek én? Milyen egyszerű lenne, ha mindenki egy dolgot látna szépnek.. Mi lenne, ha mindenki azt mondaná: a pontosság, a tisztaság, a történelmi kincsünk, a magatartásunk, a kultúránk szép!!! Én azt hiszem, minden megoldódna! Nem beszélnénk sok olyan problémáról, ami ma zavar, befolyásol minket.

Ezen jó elgondolkodni, elnézést, hogy ilyen villámszerűen elraboltam két percet a szombatotokból, kellemes napot!

vineri, 28 mai 2010

Maneaua- mucegaiul de pe prăjitură

Ar fi o discuţie palpitantă dacă am sta să ne gândim dacă termenul de cultură este reprezentat de obiceiurile, valorile şi mentalităţile unui popor care s-a format treptat în timp, sau dacă termenul de cultură este sinonim cu imaginea actuală, prezentă a unui grup de oameni. Menţionez această problemă pentru că mă sperii dacă analizez gustul muzical al unui grup de români care ascultă şi iubeşte manelele. Nici nu-mi permit să numesc acest curent drept muzică dacă stau să-l compar cu trupe clasice din muzica uşoară. Cred mai degrabă că maneaua este o subcultură muzicală care s-a născut prin combinarea trăsăturilor muzicii lăutăreşti, cu muzica populară din Balcani şi din ţările arabe. Nu are un mesaj, nu necesită nici măcar cea mai mică cultură muzicală, combate subiectul iubirii, banilor, a dorului. Problema este că nici măcar aceste subiecte nu sunt reflectate corect, versurile conţin greşeli gramaticale uriaşe ce duc la diminuarea valorii acestui gen. Mai departe, maneaua nu necesită pricepere la instrumente muzicale, un sintetizator înlocuieşte orele de muzică care ar fi necesare unui artist.
Pornind de la trăsăturile sale balcanice şi turceşti, se spune că manelele îşi au originea în era ocupaţiei fanarioteşti din România, iar amplificarea manelelor moderne a început odată cu dispariţia regimului comunist. Cert este că acest gen s-a consacrat treptat şi cu ajutorul mass-mediei a devenit iubit în rândul populaţiei rurale şi la o considerabilă parte a mediului urban. Singurul mesaj transmis de reprezentanţii manelelor este că banii au cea mai mare valoare. Pornind de la importanţa banilor, boştanul, şmecherul, bădăranul, cocalarul de bărbat ajunge să fie iubit şi să cucerească femeile cântând în decapotabila sa. Aşa ajungem la vocabularul general al manelelor: banii, iubirea, femeia, prinţesa, duşmanii, palatul, Mercedesul, etc. Acest fenomen transmite societăţii idei şi valori greşite, false, iar prin amplificarea şi răspândirea acestui gen de muzică se ajunge la pervertirea, alterarea societăţii.

Miezul problemei nu constă în cântăreţii care produc manelele, ci în publicul care îi ascultă. Vânzarea discurilor le aduce bani şi aceştia prosperă, nu se opresc, produc în continuare. Sunt de părere că media, a patra putere din stat, trebuie să se simtă obligat să transmite adevăratele valori care se regăsesc în cultura ţării. Trebuie redat originalul sens al culturii, muzică uşoară, artă, istorie, şi în niciun caz ceea ce se petrece în zilele noastre. Majoritatea oamenilor care pledează pentru o anumită specie, de această dată a muzicii, defineşte gustul unui grup major de oameni care necesită transmiterea, amplificarea valorilor cerute. În cazul exemplului redat vorbim acum de manele, iar cei care au o altă părere, o altă mentalitate, vor ajunge minoritari şi vor fi în pericol de înec, de dispariţie. Concluzionând din cele spuse, pot afirma că trebuie să se producă o schimbare majoră în mass-media, apoi ne putem aştepta la o evoluţie mai fericită a lucrurilor. În prezent, când un ziar se vinde bine doar dacă include 18 pagini din 20 cu femei pe jumătate dezbrăcate sau un post de televiziune redă informaţii inexistente de dragul ratingului sau dă valoare manelelor, nu avem nicio şansă să observăm cele mai mici schimbări.

Părerea mea este că maneaua strică imaginea poporului român şi împinge valorile adevărate undeva în sfera secundară fără să le lase să iasă în evidenţă. Din păcate asta se cere, asta se vinde şi aşa ne uităm în oglinda societăţii contemporane care nu dă importanţă culturii adevărate. Prăjitura care s-a preparat prin ani grei de muncă şi luptă pentru independenţă cu alte popoare, a început să se mucegăiască din ce în ce mai tare.

luni, 17 mai 2010

Politeţea şi buna- cuviinţă la români

Politeţea oglindită în limbă


-Domnule Preşedinte, cum explicaţi reducerea salariilor din domeniul bugetar?- întreabă politicos un jurnalist.
-Bă omule, unde dracu’ ai pus cheile de la rabla aia de Dacie?- se pune această întrebare între fraţi.

Concluzie: Ambele exemple de mai sus urmăreau un singur scop, şi anume aflarea unor informaţii în legătură cu un subiect. Cert este că felul în care aceste întrebări au fost formulate diferă de la un text la altul, de la un limbaj la altul, de la un fel de comportament la altul. Mai precis, cele două întrebări reflectă două situaţii de comunicare diferite ce se evidenţează prin folosirea limbii ca element al culturii.

Conform teoriei linguiştilor Sapir şi Wharf, omul este dependent de cultura în care s-a născut, priveşte realitatea prin ochii proprii (teoria relativităţii lingvistice). Astfel, modul în care un individ a fost educat, mediul în care trăieşte şi cultura în care se află defineşte baza comportamentului său. Limbajul pe care îl foloseşte este nimic altceva decât oglinda gândirii, mentalităţii, culturii sale.

În limba română se folosesc pronume de politeţe care ajută la o exprimare mai îngrijită în care se ţine cont de aşa numita distanţă între emiţător şi receptor. Într-o situaţie de comunicare în care protagoniştii unui dialog nu se cunosc, pe lângă o adresare şi formulă de salut adecvat, pronumele de politeţe joacă un rol fundamental. Reducerea, respectiv dispariţia acestor uzanţe se face odată ce persoanele implicate se cunosc mai bine, devin amici sau prieteni. Aşadar vorbim despre distanţiere, respectiv apropiere între emiţător şi receptor.

Felul folosirii limbii depinde şi de situaţiile date, de stările sufleteşti ale protagoniştilor şi de multe alte detalii ce ţin de momentul, locul şi situaţia în care se comunică. Românul, în general, are puţină răbdare, se grăbeşte şi nu ţine cont de felul în care vorbeşte. Din această cauză informaţiile nu se transmit doar în mod explicit, mesajul însă ajunge corect la persoana ţintă (de exemplu: Taxi? În loc de: Bună ziua, doriţi un taxi?).

Elementul cel mai important care defineşte felul comunicării este persoana/publicul ţintă. Odată confruntaţi cu o situaţie de comuncare dată, cei implicaţi trebuie să se adapteze şi să-şi alege cuvintele în mod adecvat. Întrebarea este, oare cum se ţine cont de acest amănunt la români?

Sunt de părere că lumea satului este mai precaută în legătură cu acest subiect, acolo se pune mai mult accent pe politeţe decât la oraş. În vreme ce în mediul rural oamenii se salută şi se interesează despre starea în care cel pe care l-au întâlnit se află, în mediul urban aglomeraţia, egoismul şi graba au dus la neglijarea partenerilor, concetăţenilor, iar mai departe a limbii, a comportmentului potrivit. Aspectele politeţii oglindite în limbă nu pot fi menţionate fără a lua în consideraţie comportamentul, aceste două elemente se află în interacţiune continuă.

Mai departe, comunicarea orală diferă de la cea scrisă. Există nenumărate formulări care să dea dovadă de politeţe din partea celui care compune un text. Mai recent am menţionat formulele de adresare şi salut, însă aş vrea să dezbat şi problema lexicului. Limba română oferă o largă varietate de cuvinte care descriu femeile: doamnă, domnişoară, cucoană, fată, tânără, fetiţă. Pe cealaltă parte, jargonul foloseşte multe denumiri nepoliticoase care, fie din conotaţii fie prin sensul lor propriu-zis, au ajuns să fie folosite des: babă, boşoroagă, piţipoancă, gagică, păpuşă ş.a.

În concluzie, descrierea termenului de politeţe la români este aproape imposibilă deoarece succesul unei comunicări depinde de foarte multe elemente, aşa cum am precizat anterior. Cert este că românul tipic este puţin preocupat de limbajul său. Se grăbeşte, nu se lasă influenţat de părerea altora, nu vrea să aibă reţineri şi vorbeşte cum ştie, cum este obişnuit.

duminică, 16 mai 2010

Auslandssemester-Fieber

Die Studierenden sind neugierig. Sie wollen Spaß haben, neue Leute kennen lernen und die Welt sehen. Das alles scheint wunderbar, doch das Studentenleben involviert eine gute Portion Lernen. „Ich gehe ins Ausland und genieße alles, was zum richtigen Studentenleben gehört!“ – sagen die StudentInnen, die sich für das heutzutage sehr beliebte Auslandssemester bewerben.

Ein optimales Semester im Ausland schaut so aus: Reisen, Kommunizieren, Studieren, Feiern, Betrachten einer neuen Kultur. Tatsache ist, man muss seine Heimat verlassen, um neue Kulturen zu begegnen und neue Erfahrungen zu sammeln. Im Ausland werden die Studierenden unabhängig, sie lernen wie man sich an andere Umstände anpassen muss, und wird aus allen möglichen Situationen profitieren: Freundschaften schließen, reisen, feiern, studieren, an vorhandenen Aktivitäten teilnehmen.

Je mehr Auslandserfahrung, desto besser für die Sprachkenntnisse. Eine Sprache kann am besten im Ausland gelernt werden, da dort man sich unmittelbar mit der fremden Kultur konfrontiert. Immer mehr StudentInnen probieren ein Auslandssemester aus. Am häufigsten orientieren sie sich nach dem spanischsprachigen Raum, aber auch Osteuropa und Asien sind sehr beliebt. Die Kosten unterscheiden sich je nach Destination, aber die daraus gewonnene Erfahrung ist bei jedem gleich.

Die Art und Weise, wie die BewerberInnen ihre Semester planen, ist auch ihre eigene Entscheidung: ein Auslandsaufenthalt kann sowohl mit einem Erasmus-Programm, als auch auf eigene Faust verwirklicht werden. Die Frage ist, ob der Studierende für eine viel versprechende Herausforderung offen ist. Laut aktuellen Erfahrungen ist die Antwort klar: das Auslandssemester lohnt sich!

joi, 13 mai 2010

TRĂSĂTURI TIPICE ALE ROMÂNILOR ------TRĂSĂTURI ALE ROMÂNILOR ÎN GENERAL, ÎN COMPARAŢIE CU ALTE POPOARE

Românul ştie să trăiască. Se descurcă de minune într-o ţară care este condusă ca o marionetă pe o scenă uriaşă care pe zi ce trece devină sinonim cu lumea întreagă. Românul munceşte din greu, munceşte pentru familie, transpiră, este sufocat la locul de muncă, dar în acelaşi timp se gândeşte la friptura pe care o va prepara la grătarul din pădure, îi stă gândul la meciul naţionalei de fotbal, la petrecere. Românul, cu toate că trăieşte subţirel, cheltuie mult. De multe ori cheltuie şi banii pe care nu îi are, important este un singur lucru: să fie fericit! Românul e un om de încredere, îşi ajută prietenii, gândeşte şi la alţii, şi în caz de succes afirmă: Sunt mândru că sunt român! Prin forţa sa de a trăi compact, fără a se destrăma, românul trăieşte în spaţiul carpato-danubiano-pontic, confrontând probleme financiare, îşi strânge cureaua aşa cum zice statul, dar nu uită să îşi savureze viaţa din plin.

Bineînţeles există şi excepţii: mulţi pleacă în străinătate pentru a-şi asigura un trai mai bun, însă nu degeaba se întorc de sărbători să-şi viziteze familia, oraşul natal, ţara. Bărbatul român trăieşte liber, nu se gândeşte la viitor, dar tot nu putem spune că e egoist. Îi plac banii, distracţia, maşinile, renumele, fetele frumoase. Nu îl interesează nici criza financiară şi nici încălzirea globală. Nu decontează câte o notă de plată, driblează taxele, unele obligaţii cetăţeneşti, dar se descurcă aşa cum ştie pentru a da valoare ideii unui individ care s-a regăsit în fruntea poporului: Să trăiţi bine! – exclama acesta cu încredere.

Dar oare cum se integrează românul în sfera europeană? Cum se compară cu ceilalţi cetăţeni europeni? Vorbim de stereotipizare şi din propriile experienţe deducem că francezul e la modă, neamţul n-are umor, scandinavul e rece, grecul e la siesta şi spaniolul cucereşte inima femeilor prin dans şi muzică. Se observă o diversitate largă în rândul populaţiei europene, cert este că fiecare are caracteristicile lui. În orice caz, pot conclude din tânăra mea experienţă personală că austriacul este mai precaut, îşi economiseşte banii, zâmbeşte mai rar. Cauzele comportamentului general al unui popor nu se descifrează uşor, nici nu încerc să ajung la un rezultat. Este însă important să precizez că românul, după mai mult de patruzeci de ani de comunism în care n-a avut voie să călătorească, să-şi cumpere bunul dorit pe banii pentru care s-a chinuit să le câştige, a explodat în ultimii douăzeci de ani. Vrea să experimenteze prea mult, prea repede. Poate din cauza asta lasă socoteala la o parte, şi profită de orice ocazie să-şi transforme visul în realitate. Acest fel de a fi nu este unul tipic românesc, se observă peste tot în ţările postcomuniste. E un fenomen general care îşi cunoaşte punctul culminant pe tărâm balcanic.

Românul e o fire ambiţioasă care nu se pierde în lume. Acest popor are personalităţi care şi-au făcut un renume în domeniul ştiinţelor, sportului. Oriunde călătorim în lume, e puţin probabil să ne întâlnim cu persoane care n-au auzit de numele lui Hagi sau Nadia Comăneci. Pe de altă parte, nu avem voie nici să uităm de nenumăratele prejudicii cu care ne confruntăm de fiecare dată când suntem în străinătate. În Franţa, un moderator de televiziune a inventat „salutul românesc” , gestul întinderii mâinii, care este modul de cerşit al cetăţenilor români, majoritatea de etnie rromă. În Italia s-au întâmplat cazuri de crimă şi viol iniţiate de români, ce nu ne creează o imagine pozitivă. E păcat că există prejudicii dar să nu uităm că şi noi judecăm în acelaşi fel când este vorba despre o cultură străină.

În comparaţie cu popoarele vestice, românul are o mentalitate conservativă când este vorba despre familie. Mulţi tineri trăiesc împreună cu părinţii chiar şi la vârsta de 25 cinci de ani, ceea ce se observă destul de rar în ţările din vestul Europei. Vacanţele, duminicile petrecute în familie sunt alte exemple pentru valoarea mai călduroasă a termenului de familie în rândul românilor. O altă trăsătură fundamentală a românului în comparaţie cu occidentalii este faptul că rareaori economiseşte bani. Îşi construieşte o vilă, îşi cumpără o maşină, merge în concediu dar nu se gândeşte la ziua de mâine. Românul e nemulţumit de politică, de conducerea statului, însă nici măcar nu speră la ceva mai bun, e obişnuit. Din această cauză a învăţat să se descurce singur, prin modalităţile pe care le are la dispoziţie. Nu îl ajută pe termen lung dar îl face fericit pe moment, şi asta contează!



________________________________________

luni, 3 mai 2010

Stropitul de Paşti, un obicei al minorităţilor maghiare

Stropitul este un obicei tradiţional maghiar care are loc luni, în a doua zi de Paşti. Obiceiul are semnificaţia de împrospătare a femeilor, atenţia băieţilor care împiedică uscarea lor. Conform acestei tradiţii, băieţii se deplasează la casa în care locuiesc cunoştinţe de sex feminin, şi le stropesc fie cu apă, fie cu parfum. În mod tradiţional, acest obicei se practica cu o găleată de apă, însă mai nou se foloseşte parfum. Bărbatul recită o scurtă poezie tipică acestei zile, tema versurilor se referă la sărbătoarea Pascală, la relaţia femeie-bărbat care de mai multe ori implică o porţie de umor. Acest gest este răsplătit cu un ou vopsit, un pahar de băutură şi servirea prăjiturilor. O astfel de vizită durează aproximativ 20-30 de minute, iar o fată primeşte vizita a circa 10-20 de persoane. Teoretic, stropitul începe în zori şi se termină seara târziu, însă în prezent în cel mai fericit caz se începe puţin după ora mesei de prânz. Din păcate din ce în ce mai multe fete refuză practicarea acestei tradiţii, de multe ori ele nu stau acasă pentru a fi stropite.

Acum cincizeci de ani acest obicei încă era cunoscut şi sub denumirea de Lunea aruncării în apă, sau Lunea vărsării cu apă deoarece se aplicau metode mai curajoase pentru practicarea acestui mod de împrospătare. Pe fete se vărsa o găleată plină cu apă rece sau ele erau aruncate în locul din care animalele domestice băuseră apă (jgheab). Cu timpul acest obicei a pierdut din intensitate, în prezent stropitul are doar o semnificaţie simbolică.

Semnificaţia stropitului de Paşti poate fi explicată prin fertilitatea femeilor, apa reprezentând elementul esenţial al existenţei umane. Există însă o legendă conform căreia paznicii sicriului lui Iisus stropeau cu apă femeile care răspândeau ştirea învierii Domnului. Avem documente scrise în secolul al şaptesprezecelea care atestă existenţa acestui obicei. Cronicarul maghiar, Peter Apor, descria obiceiul stropitului în opera sa intitulată Metamorphosis Transylvaniae.
Mare importanţă are şi felul în care protagoniştii acestui fenomen se îmbracă. În trecut oamenii purtau ţinute tradiţionale regiunii în care locuiesc (de exemplu: ţinută secuiască) dar astăzi, nefiind disponibile costumele tradiţionale peste tot, se poartă un costum elegant, cu sacou şi cravată la bărbaţi. Trebuie menţionat că nu se pune mereu accent pe îmbrăcăminte, seriozitatea şi importanţa acestei zile diferă de la o persoană la alta.
În incheiere doresc să rezum semnificaţia acestui obicei Pascal. Stropitul reprezintă împrospătarea femeilor, o atenţie acordată sexului feminin din partea bărbaţilor. Se recită o poezioară scurtă, se stropeşte, se bea, se gustă prăjituri, iar în final, se pleacă mai departe.

sâmbătă, 24 aprilie 2010

Borító alatt a csíki sí története (www.sportoldal.ro)

A csíkszeredai alpesi sí történetének a feldolgozását tűzte ki céljául egy bátor vállalkozó, Pál-Pál Előd első könyve júliusban jelenik meg A Csíki Síiskola címmel. A szerző a sportoldal.ro-nak mesélt első ízben az alkotásáról.

Ha nem tévedek a 21. életévedet taposod és máris nagy célt tűztél ki magad elé, könyvet írsz.

Pál-Pál Előd: Így van, huszonegy éves leszek júliusban és az utóbbi információ is stimmel.

Honnan az ötlet?

Két okból írom. Egyrészt azért, mert jómagam is 12 éven át alpesi síző voltam, és szívvel-lélekkel benne érzem magam szülővárosom sportéletében. Másrészt pedig azt is mondhatom, hogy ez a szakmám. Negyedik félévemben vagyok a Bécsi Egyetem transzkulturális kommunikáció szakán, számomra a sport és a kommunikáció párosítása a nyerő. Nem mellékes megemlítenem, hogy tavaly szeptemberben hunyt el egykori edzőm, Bónis Ferenc tanár úr, akinek emlékére állítom össze ezt a könyvet.

Mit kell tudnunk róla?

Bónis Ferenc 1969-től tavaly bekövetkezett haláláig Csíkszereda síéletében alkotott maradandót. Olimpikonokat, országos bajnokokat nevelt ki, több mint öt különböző generációval foglalkozott. Edzőként részt vett a 92-es, 94-es és 98-as olimpiai játékokon. Egy óriási egyéniség volt, aki nemcsak nagy szaktudással rendelkezett, de kiváló pedagógus is volt.

Hogyan tagolod a könyvedet?

A történetet 1934-től, a sutai síugrósánc megépítésétől kezdem írni. A Csíkszeredai Sportiskola 1968-as megalapításáig a turistamozgalomról, kisebb szervezetekről írok, majd '68-tól kezdődik a szervezett sportélet. Generációkra, fontosabb mérföldkövekre bontottam a történetet, ezek alkotják a fejezeteket. Ugyanakkor, a történet mellett sportegyesületekről, sípályákról is írok.

Egy ilyen hatalmas korszakot átfogó alkotás mögött feltételezem rengeteg munka áll...

Nagyon sok! Óriási motivációra van szükség, főleg az elején. A nehézség addig áll fenn, amíg egy átfogó kép alakul ki a történetről. Rengeteg könyvtári munka, archívumkutatás és interjú van e munkám mögött.

És mi motivált téged?

Középiskolás korom óta írok, egyre nagyobb célokat tűztem ki magam elé fokozatosan. Szeretnék egy maradandó, értékes alkotást létrehozni, ami kihívást jelent. Feri bácsi távozása adott egy löketet, úgy éreztem, hogy feladatomnak tekintem a könyv megírását.

Úttörő leszel a könyveddel, vagy léteznek a tiedhez hasonló munkák a csíkszerdai sportélet történetében?

A sízésről nincsen, igen, úttörő leszek. Létezik egy általános összefoglaló a csíki sportéletről a Csíkszereda és Csíksomlyó Képes Története című könyvben, viszont ott a sí leírása nagyon hiányos. Hasonló alkotást még nem olvastam Csíkszereda sporttörténetéről. Több mint 70 biográfiát írtam meg, valamint 56 régi újságcikket ütemezte be, ami eredeti formában tárul a nagyközönség elé. Ehhez jönnek még képek, és természetesen a történetleírás.

Mikor kezdted és mikor érsz a végéhez?

Tavaly szeptemberben kezdtem és idén júliusban fog megjelenni, terveim szerint 130 oldalban, amiből az írott szöveg 95 oldal, s ehhez csatolódik a többi anyag.

A bemutatón kinek mondasz köszönetet?

A könyvírás során a legkellemesebb élmény az volt, hogy azok a személyek, akikkel szóba álltam, lelkesen támogattak és segítettek. Elsősorban a városi önkormányzatnak mondok köszönetet, hiszen Ráduly Róbert polgármester úr és Xantus Attila tanácsos karolták fel rögtön az ötletemet. Ezen kívül egykori magyar tanárom, ifj. Borsodi László és Tőzsér László, a Gutenberg nyomda igazgatója is fontos szerepet játszik a könyv létrejöttében. Végül, de nem utolsó sorban szüleimnek köszönöm meg a támogatást. Minden esetre úgy gondolom, korai még a köszönetről beszélni, előbb foghassam a könyvet a kezemben. Azt várom!

Köszönöm a beszélgetést és sok sikert kívánok a további munkához!

Kérdezett: Orbán Zsolt

sâmbătă, 20 martie 2010

Istoria de schi alpin de la Miercurea Ciuc sub copertă

În vara acestui an va apărea cartea pe care o aşteaptă iubitorii schiului Harghitean: Istoria de schi alpin a oraşului Miercurea Ciuc. Cartea este scrisă de Elod Pal Pal, un fost schior profesinist care cu această lucrare doreşte să facă cunoscut trecutul sportului alb din localitatea sa natală. Coloana cărţii este alcătuită din descrierea celor peste 75 de ani de istorie, dar mare accent se pune pe biografiile personalităţilor care au jucat un rol important în evoluţia schiului alpin din Ciuc. Autorul povesteşte că lucrarea sa va fi alcătuită din circa 130 de pagini, iar, pe lângă redarea punctelor istorice, cartea va cuprinde atât fotografii vechi şi noi, cât şi articole de ziar care fac referinţă la evenimente de acum 60-70 de ani. Elod, student în anul doi la Universitatea Viena, facultatea de Translatologie, doreşte astfel să scrie în memoria fostului său antrenor, Ferenc Bonis, decedat anul trecut. Publicarea cărţii este programată pentru lunile de vară, finanţarea este asigurată de Primăria, respectiv Consiliul Local al oraşului Miercurea Ciuc.