Ar fi o discuţie palpitantă dacă am sta să ne gândim dacă termenul de cultură este reprezentat de obiceiurile, valorile şi mentalităţile unui popor care s-a format treptat în timp, sau dacă termenul de cultură este sinonim cu imaginea actuală, prezentă a unui grup de oameni. Menţionez această problemă pentru că mă sperii dacă analizez gustul muzical al unui grup de români care ascultă şi iubeşte manelele. Nici nu-mi permit să numesc acest curent drept muzică dacă stau să-l compar cu trupe clasice din muzica uşoară. Cred mai degrabă că maneaua este o subcultură muzicală care s-a născut prin combinarea trăsăturilor muzicii lăutăreşti, cu muzica populară din Balcani şi din ţările arabe. Nu are un mesaj, nu necesită nici măcar cea mai mică cultură muzicală, combate subiectul iubirii, banilor, a dorului. Problema este că nici măcar aceste subiecte nu sunt reflectate corect, versurile conţin greşeli gramaticale uriaşe ce duc la diminuarea valorii acestui gen. Mai departe, maneaua nu necesită pricepere la instrumente muzicale, un sintetizator înlocuieşte orele de muzică care ar fi necesare unui artist.
Pornind de la trăsăturile sale balcanice şi turceşti, se spune că manelele îşi au originea în era ocupaţiei fanarioteşti din România, iar amplificarea manelelor moderne a început odată cu dispariţia regimului comunist. Cert este că acest gen s-a consacrat treptat şi cu ajutorul mass-mediei a devenit iubit în rândul populaţiei rurale şi la o considerabilă parte a mediului urban. Singurul mesaj transmis de reprezentanţii manelelor este că banii au cea mai mare valoare. Pornind de la importanţa banilor, boştanul, şmecherul, bădăranul, cocalarul de bărbat ajunge să fie iubit şi să cucerească femeile cântând în decapotabila sa. Aşa ajungem la vocabularul general al manelelor: banii, iubirea, femeia, prinţesa, duşmanii, palatul, Mercedesul, etc. Acest fenomen transmite societăţii idei şi valori greşite, false, iar prin amplificarea şi răspândirea acestui gen de muzică se ajunge la pervertirea, alterarea societăţii.
Miezul problemei nu constă în cântăreţii care produc manelele, ci în publicul care îi ascultă. Vânzarea discurilor le aduce bani şi aceştia prosperă, nu se opresc, produc în continuare. Sunt de părere că media, a patra putere din stat, trebuie să se simtă obligat să transmite adevăratele valori care se regăsesc în cultura ţării. Trebuie redat originalul sens al culturii, muzică uşoară, artă, istorie, şi în niciun caz ceea ce se petrece în zilele noastre. Majoritatea oamenilor care pledează pentru o anumită specie, de această dată a muzicii, defineşte gustul unui grup major de oameni care necesită transmiterea, amplificarea valorilor cerute. În cazul exemplului redat vorbim acum de manele, iar cei care au o altă părere, o altă mentalitate, vor ajunge minoritari şi vor fi în pericol de înec, de dispariţie. Concluzionând din cele spuse, pot afirma că trebuie să se producă o schimbare majoră în mass-media, apoi ne putem aştepta la o evoluţie mai fericită a lucrurilor. În prezent, când un ziar se vinde bine doar dacă include 18 pagini din 20 cu femei pe jumătate dezbrăcate sau un post de televiziune redă informaţii inexistente de dragul ratingului sau dă valoare manelelor, nu avem nicio şansă să observăm cele mai mici schimbări.
Părerea mea este că maneaua strică imaginea poporului român şi împinge valorile adevărate undeva în sfera secundară fără să le lase să iasă în evidenţă. Din păcate asta se cere, asta se vinde şi aşa ne uităm în oglinda societăţii contemporane care nu dă importanţă culturii adevărate. Prăjitura care s-a preparat prin ani grei de muncă şi luptă pentru independenţă cu alte popoare, a început să se mucegăiască din ce în ce mai tare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu