Stropitul este un obicei tradiţional maghiar care are loc luni, în a doua zi de Paşti. Obiceiul are semnificaţia de împrospătare a femeilor, atenţia băieţilor care împiedică uscarea lor. Conform acestei tradiţii, băieţii se deplasează la casa în care locuiesc cunoştinţe de sex feminin, şi le stropesc fie cu apă, fie cu parfum. În mod tradiţional, acest obicei se practica cu o găleată de apă, însă mai nou se foloseşte parfum. Bărbatul recită o scurtă poezie tipică acestei zile, tema versurilor se referă la sărbătoarea Pascală, la relaţia femeie-bărbat care de mai multe ori implică o porţie de umor. Acest gest este răsplătit cu un ou vopsit, un pahar de băutură şi servirea prăjiturilor. O astfel de vizită durează aproximativ 20-30 de minute, iar o fată primeşte vizita a circa 10-20 de persoane. Teoretic, stropitul începe în zori şi se termină seara târziu, însă în prezent în cel mai fericit caz se începe puţin după ora mesei de prânz. Din păcate din ce în ce mai multe fete refuză practicarea acestei tradiţii, de multe ori ele nu stau acasă pentru a fi stropite.
Acum cincizeci de ani acest obicei încă era cunoscut şi sub denumirea de Lunea aruncării în apă, sau Lunea vărsării cu apă deoarece se aplicau metode mai curajoase pentru practicarea acestui mod de împrospătare. Pe fete se vărsa o găleată plină cu apă rece sau ele erau aruncate în locul din care animalele domestice băuseră apă (jgheab). Cu timpul acest obicei a pierdut din intensitate, în prezent stropitul are doar o semnificaţie simbolică.
Semnificaţia stropitului de Paşti poate fi explicată prin fertilitatea femeilor, apa reprezentând elementul esenţial al existenţei umane. Există însă o legendă conform căreia paznicii sicriului lui Iisus stropeau cu apă femeile care răspândeau ştirea învierii Domnului. Avem documente scrise în secolul al şaptesprezecelea care atestă existenţa acestui obicei. Cronicarul maghiar, Peter Apor, descria obiceiul stropitului în opera sa intitulată Metamorphosis Transylvaniae.
Mare importanţă are şi felul în care protagoniştii acestui fenomen se îmbracă. În trecut oamenii purtau ţinute tradiţionale regiunii în care locuiesc (de exemplu: ţinută secuiască) dar astăzi, nefiind disponibile costumele tradiţionale peste tot, se poartă un costum elegant, cu sacou şi cravată la bărbaţi. Trebuie menţionat că nu se pune mereu accent pe îmbrăcăminte, seriozitatea şi importanţa acestei zile diferă de la o persoană la alta.
În incheiere doresc să rezum semnificaţia acestui obicei Pascal. Stropitul reprezintă împrospătarea femeilor, o atenţie acordată sexului feminin din partea bărbaţilor. Se recită o poezioară scurtă, se stropeşte, se bea, se gustă prăjituri, iar în final, se pleacă mai departe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu