sâmbătă, 14 decembrie 2013

Mai vine zăpada?

Iată că ne aflăm la jumătatea lui decembrie și încă ducem lipsa zăpezii. Aici la Viena nici măcar nu se vorbește de zăpadă, chiar dacă temperaturile au scăzut brusc. Totuși, eu cred că iarna nu începe cu adevărat atâta timp cât nu ninge. Atmosfera adevărată de iarnă se cunoaște doar în compania zăpezii. Care ar putea fi altfel diferența dintre toamnă și iarnă?

Ei bine, capitala Austriei cunoaște diferența. La sfârșitul toamnei se deschid numeroasele târguri de Crăciun și Viena se îmbracă în costum de sărbătoare. La peste 250 de standuri se poate consuma vinul fiert și alte bunătăți speciale. Cu ocazia cumpărăturilor de Crăciun, orașul devine plin de turiști. Oameni din toate colțurile lumii vin la Viena să viziteze un oraș care își răsfață oaspeții cu tot ce are mai bun. 

Recunosc, și eu savurez atmosfera de sărbătoare. Reușind să scap de obligațiile ce mă atașează la lucrarea de disertație sau la traduceri, mai ies din când în când să scap de monotonismul de zi cu zi. E greu să găsesc echilibrul între distracție și muncă atâta timp cât sunt înconjurat de îndeletniciri ce mă preocupă în fiecare zi. Din fericire, însă, traversăm o lună care ne atinge adânc sufletul. În ciuda programului încărcat parcă zburăm inconștienți cu gândul acasă, acolo unde ne este locul. Să fim alături de familie, de cei dragi! Ce ar putea fi mai plăcut decât asta? 

Ei bine, mai frumos ar fi dacă am și ajunge acolo unde ne întâmpină căldura familiei. Să fim prezenți în acel loc, și nu numai sufletește dar și fizic, desigur! Mai sunt 10 zile până la Crăciun și văd pe toate rețelele de socializare cum prietenii, amicii mei din toată lumea se pregătesc să se întoarcă acasă. Simt că toți avem aceeași dorință, avem aceleași gânduri. Eu sunt optimist și cred că toți vom avea parte de aceleași bucurii: zile de poveste cu cei dragi, acasă! 


vineri, 25 octombrie 2013

Erdélyi püspökökre emlékeztek Bécsben

Nagyszabású tudományos konferenciára került sor a bécsi Collegium Hungaricum épületében. Október 15-én az osztrák fővárosban székelő Balassi Intézet első alkalommal adott otthont a „Márton Áron és Jakab Antal gyulafehérvári püspökök emlékezete Bécsben” című előadássorozatnak.

A konferenciát Simon Ferenc esperes, az ausztriai magyarok főlelkésze nyitotta meg. A résztvevőknek átadta eminenciás Christoph Schönborn bécsi bíboros üdvözletét, és többek között kihangsúlyozta, hogy Márton Áron püspök gondolkodásban megelőzte korát, életképe még ma is aktuális. Elhangzott a híres „Non recuso laborem” jelmondat is, Ferenc atya örömét fejezte ki azzal kapcsolatban, hogy Bécsben, ahol oly sok magyar és székely él, az említett püspökökről tartanak konferenciát.

Felszólalt Magyarország bécsi nagykövete, Szalay-Bobrovniczky Vince, aztán Dr. Rétvári Bence magyar államtitkár üdvözölte a közönséget. A díszbeszédeket követően előtérbe kerültek a tudományos előadások. A közönség tartalmas, alapos és minőségi beszédeket hallott, hiszen több nézőpontból közelítették meg Márton Áron és Jakab Antal kihívásokkal teli életét. Neves történészek mellett egyházjogász, teológus, valamint szerkesztő is felszólalt, a programból nem maradt ki a püspöki életpálya, a szentté avatási folyamat és a letartóztatás témája sem. Csíkszéket Lázár Csilla, a csíkszentdomokosi Márton Áron Múzeum vezetője képviselte. Beszédében előtérbe helyezte a Márton Áron tiszteletet Erdélyben, szót ejtett legendákról, szobrokról és emlékhelyekről.


Az érdeklődő közönségnek lehetősége nyílt kérdezni, valamint az elhangzottak alapján véleményt nyilvánítani. A rendkívül sokoldalú és színes konferencia filmvetítéssel zárult. 

joi, 24 octombrie 2013

Traumspiele in Großstadien

Der Herbstbeginn hat mir tolle Erlebnisse gebracht. Es war Anfang Oktober als ich den lebenden Vulkan im Bukarester Stadion erlebt habe. Es bebte, das Stadion war überfüllt von fanatischen Zuschauern, die nichts anderes sehen wollten, als eine siegessichere rumänische Nationalelf, die die Ungarn zersplittert. So ist es gewesen, die höchstambitionierten Gastgeber ließen den ungarischen Torwart dreimal hinter sich greifen. Es ging 3-0 aus, die Stimmung war wie in der Hölle, heiß und brutal. Es ist ein echter Wahnsinn, was 45.000 extratreue Fans alles liefern können. Ich muss zugeben, alleine war ich auch nicht da. Ursprünglich hätte ich mit einem Freund gehen sollen, aber mein Vater kam in der früh zu mir und sagte, dass er mich begleiten will. So waren wir 3 Männer, die sich der Herausforderung stellten. Ein echter Hammer, so kann man den Abend am besten beschreiben.


Ein paar Wochen später hat sich für mich ein anderes Stadion das Tor geöffnet. Es war nichts geringeres als das imposante Camp Nou in Barcelona, wo die berühmte Heimmannschaft keine Gnade kennt. Beim 4-1 gegen Sociedad war ich mit einem anderen netten Freund von mir zusammen, der übrigens kein Fußball-Fan war. Er wollte einfach sehen, wie 65.000 Menschen für diese Sportart auf so eine unglaubliche Art und Weise schwärmen können. Ich muss ja zugeben, der Typ war nach 20 Minuten der größte Barca-Fan, den ich je gesehen habe. Offensichtlich, es kann auch nicht anders sein, wenn Messi, Neymar und co. den Ball so verzaubern, wie sie das tatsächlich auch können. Vom Publikum habe ich mehr erwartet, aber so ging es auch in Ordnung. Es gab kaum Gesang außer der Hymne, die Menschen waren eher still, sendeten das Ermutigungszeichen eher in Form von Applaus. Barca kann aber trotzdem nie langweilig sein...



Schließlich kam ich zurück in die Stadt, die mich seit 5 Jahren jeden Oktober so herzlich empfängt. Wien ist auch heuer wahnsinnig elegant, charmant und einzigartig. Ich freute mich aufs Wiedersehen, habe schnell aufs Eventkalender geschaut. Klasse! In der ersten Sekunde wurde ich auf das Spiel der Austria gegen Atletico im Champions League aufmerksam. Ich muss das sehen, sagte ich mir. Natürlich fand ich wieder einen Fußballliebhaber, der keine Grenzen kennt, wenn es sich um die Veilchen (Austria Wien) handelt. Zu meiner Anwesenheit im Stadion gehörte auch eine Portion Glück dazu. Meine engen Freunde, die zum Capitals-Alba Volan Hockey-Spiel gehen wollten, haben sich eine andere Beschäftigung gefunden, so habe ich die Qual der Wahl gehabt. Entweder gehe ich in die Schulz-Halle (Hockey), oder wähle ich das Happel-Stadion. Allzu viel musste ich ja auch nicht denken, schnell habe ich die Entscheidung getroffen, dass ich den Fußball-Abend nicht verpassen will. So rief ich meinen netten polnischen Freund an, der sich auf meine Wahl gefreut hatte. So gingen wir zusammen ins Stadion, wo sich insgesamt 45.000 Fans befanden. Die waschechten Fans der Austria haben für eine tolle Choreographie gesorgt, obwohl der Auftritt der Spieler alles andere als überzeugend war. Wie die Kaninchen im Wald haben sich die Austrianer auf dem Feld verhalten, die Sensation blieb aus, 0-3. Atletico gewinnt die Partie und der erste Platz in der Gruppe bleibt ungefährdet.



So, liebe Leserinnen und Leser, das sind meine fußballbezogenen Erinnerungen vom Herbstbeginn.

duminică, 20 octombrie 2013

Néveredetek kérdése a román-magyar vb-selejtezőn

Szeptember elején már kipipálta bukaresti vendégszereplését a magyar labdarúgó válogatott. A román fővárosban rendezett vb-selejtező eredményét, statisztikáját és visszhangját már többször is hallottuk. Természetesen a focit gólra játszák, így az eredmény a lényeg. Általában.

Az én esetemben a szeptemberi mérkőzés többet jelentett. Sokan kérdezték előtte, hogy kinek szurkolok, milyen eredményre tippelek, melyik tribünben fogok ülni. Ilyenkor nehéz okos választ adni, szinte azt lehetne mondani, hogy minden válasz magyarázatot kíván. Ez azért van így, mert mindig lehet érvelni az egyik vagy a másik variáns mellett. Főleg ha külföldön él az ember, szinte minden nap el kell magyaráznia más nemzet fiainak, hogy miért magyar az anyanyelve a romániai születési hely és az ott eltöltött évek ellenére. Egy kis történelem leckével kell előrukkolni, de nem is gond, mi székelyek türelmesen tudunk erről beszélni. 

Ami a meccset illeti: én azt mondtam, hogy mindegy, csak döntetlen ne legyen. Mert én a sportot néztem. Arra figyeltem, hogy igazából mindegy ki győz, mert a diadalmaskodó csapat könnyen pótselejtezőbe juthat. Döntetlen esetén viszont a törökök kerültek volna igen jó helyzetbe. Végül a románok győztek és másodikok lettek a csoportban (play-off). Ez így rendben is van! Örültem a sikernek!

Azért is örültem a román győzelemnek, mert mindamellett, hogy a magyar nemzeti 11 messze az elvárások alatt teljesített, el lehet gondolkodni azon is, hogy kinek is szurkolunk mi. A nevek szintjén szeretnék maradni, mert valóban érdekes tényekre tudunk felfigyelni. Ki szeretném viszont hangsúlyozni, hogy nem áll szándékomban senki identitását megkérdőjelezni, nem szeretnék senkit sem megbántani. 

Fel szeretném hívni a figyelmet arra, hogy érdemes elemezni a két csapat játékosainak néveredetét. Vehetjük a két játékoskeretet, azokat a labdarúgókat, akik a selejtezőben képviselték a két országot. Kiemelnék néhány nevet:

Magyar csapat: Guzmics, Dzsudszák, Koman, Lovrencsics, Bogdán, Nikolic, Lipták, Vanczák
Román csapat: Lobonț, Raț, Chiricheș, Gardoș, Lazăr, Keseru, Marica, Bucur (edző: Victor Pițurcă)

Egyértelmű, hogy a név nem árul el mindent az eredetről. Nem is mondom azt, hogy problémának látom ezt a nevek szintjén jelentkező jelenséget, viszont éppen ezért nehéz sokszor eldönteni, hogy kinek szurkoljon a székely... Látványosan felgyorsult a világ, dominál a globalizáció, változnak a nemzetek, az állampolgárságok. Ez magával hozza a fent említett nevek szintjén jelentkező érdekességet is. Jó ezzel a gondolattal játszadozni, és talán megéri azon is töprengeni, hogy az említett fiatalemberek ezelőtt 100 évvel melyik válogatottat erősítették volna...

vineri, 30 august 2013

Novák a cucerit un nou titlu de campion mondial!

Campionul paralimpic Carol-Eduard Novák a câștigat proba de contratimp la CM de Paraciclism. La competiția desfășurată în Canada, Eduard s-a impus cu un avans de 5 secunde și 59 de sutimi în fața rivalului său de naționalitate cehă, Jiri Jezek.

Proba de 25,9 km a fost ultima cursă a zilei, rutierul echipei Tusnad Cycling Team fiind penultimul care a pornit pe traseu. 16 sportivi au participat la proba categoriei C4 unde printre favoriți s-au numărat Novák, Jezek, Alcaide și Bouska. La capătul unei bătălii strânse pentru medalia de aur, cei trei sportivi de pe podium au fost separați de doar zece secunde.

Podiumul concursului: 1. Carol-Eduard Novak ROU 36:22.51, 2. Jiri Jezek CZE +5.59  3. Diego German Duenas Gomez +9.90 COL

La categoria C2, Attila Oláh s-a clasat pe locul 20, la aproape 4 minute în spatele lui Aaron Keith (USA), noul campion mondial.

Cei doi sportivi din lotul României vor lua startul și la cursele de fond care vor avea loc duminică.

miercuri, 28 august 2013

Campionatul Mondial de Paraciclism

Președintele Federației Române de Ciclism, Carol-Eduard Novák, s-a deplasat în Canada pentru a participa la Campionatul Mondial de Paraciclism pe șosea. Competiția rezervată cicliștilor cu dizabilități se va desfășura între 29 august și 1 septembrie la Baie-Comeau. Triplu campion mondial la categoria sa, și campion en-titre la contratimpul individual de la Roskilde în anul 2011, Eduard va lua startul la concursurile grupei C4. El va porni mai întâi la contratimp individual, o probă de 25,9 kilometri ce va avea loc vineri. Două zile mai târziu, duminică, Novák se va afla și la startul probei clasice de 80 km.

Eduard nu este singurul sportiv din delegația României. Alături de marele campion harghitean va mai concura și Attila Oláh, concurentul echipei Tusnad Cycling Team va participa la concursurile categoriei C2.

Cele mai importante rezultate din palmaresul lui Carol-Eduard Novák:

2008 - Jocurile Paralimpice (Beijing) - argint (contratimp LC2)

2009 - Campionatul Mondial de Paraciclism (pe șosea) - aur (cursă clasică) - Bogogno (ITA)

- Campionatul Mondial de Paraciclism (pe pistă) - argint (urmărire 4000 m) - Manchester (GBR)

2011 - Campionatul Mondial de Paraciclism (pe șosea) - aur (contratimp individual), argint (cursă clasică) - Roskilde (DEN)

2012 - Campionatul Mondial de Paraciclism (pe pistă) - aur (urmărire 4000 m) - Los Angeles (USA)

- Jocurile Paralimpice (Londra) - aur (urmărire C4 - 4000 m - pe pistă)

- Jocurile Paralimpice (Londra) - argint (contratimp C4 - pe șosea)

duminică, 11 august 2013

Turul Ciclist al Ținutului Secuiesc - Etapa 3A Rezumat



Ultima zi de concurs din Turul Ciclist al Ținutului Secuiesc a început cu prima semi-etapă de sâmbătă. Este vorba despre un contratimp individual ce s-a desfășurat pe o distanță de 6 km. Semi-etapa montană, în care cicliștii au avut de urcat până în stațiunea montană Băile Harghita, a rezervat mai multe surprize. Cei 67 de sportivi s-au străduit să încerce să reducă din diferențele din clasamentul general. Mulți cicliști aveau încă șanse la tricoul albastru, dat fiind faptul că ecartul între primii șase cicliști era de doar 30 de secunde. Într-un contratimp de acest gen această diferență nu este una prea mare, cum s-a dovedit și la sfârșitul semi-etapei 3A. Rutierii care au reușit un timp de sub 13 minute puteau să aibă speranțe la victorie. Nu s-a întâmplat altfel deoarece primul care a înregistrat acest timp foarte bun a fost italianul de la Utensilnord, Alessandro Mazzi. Acesta a fost mult timp în fotoliul de lider, însă la final au sosit și favoriții. Dublu campion în Turul Secuiesc, ucraineanul Vitaliy Popkov n-a avut milă, a preluat conducerea cu peste 30 de secunde avans. Acesta s-a dovedit a fi hotărât să preia tricoul albastru de lider în clasamentul general. Următorii sportivi, Nechita, Braico și Kusztor, aveau nevoie de o performanță asemănătoare (sub 13 minute) ca să urce în clasament. Până la urmă, rutierul român nu l-a depășit pe Mazzi, în schimb Braico și Kusztor s-au descurcat de minune, chiar dacă au rămas cu mult în urma lui Popkov. Au urmat apoi cei trei favoriți care erau direct implicați în lupta pentru tricoul albastru. Belgianul Evrard de la echipa Wallonie Bruxelles a reușit să se apropie de Popkov, însă până și el a acumulat un handicap de 24 de secunde. A urmat câștigătorul etapei precedente, bulgarul Georgi Georgiev. Rutierul de la echipa Brisaspor (Turcia) a fost singurul care a reușit să păstreze șanse la victoria finală. Cu toate că a rămas cu 18 secunde în urmă, Georgiev rămânea în fața lui Popkov la general. Măcar atât! Mai era un singur concurent pe traseu, Vitaliy Buts. Cel de la Kolss Cycling Team era în albastru însă nu s-a împrietenit cu cățărarea de la Harghita și a suferit o înfrângere dramatică. Cu o întârziere de 1 minut și o secundă, Buts ieșea din cărți. Era clar că soarta tricoului Tusnad rămâne în mâinile celor doi: Georgiev și Popkov. 

vineri, 9 august 2013

Turul Ciclist al Ținutului Secuiesc - Etapa II - Rezumat


Etapa II - Miercurea Ciuc - Vlăhița - Brădești - Pasul Liban - Gheorgheni - Miercurea Ciuc - Băile Harghita (180,5 km)

Vineri, la data de 9 August, cicliștii din plutonul Turului Secuiesc au avut de parcurs 180,5 km. Am asistat la ”etapa rege” a competiției, asta pentru că rutierii au avut o zi dramatică din care nu au lipsit cățărările epuizante. După startul de la ora 11, cei 79 de sportivi rămași în concurs după prima etapă au urcat în Munții Harghita unde prima cățărare a avut loc la Pasul Vlăhița. Rutierul de la TCT, Oleg Berdos a ajuns primul la linia sprintului montan. Acesta și-a mărit astfel avansul la conducerea ierarhiei cățărătorilor. Apoi a urmat o aventură a trei cicliști: Eduard Novak, Zsolt Der și belgianul Bertholet au pornit într-o evadare. Logic, cei trei au fost primii la cățărările de la Homorod (cat. C) și de la Pasul Liban (cat. B), însă au fost prinși de pluton după sprintul de la Gheorgheni. Singurul care a supraviețuit a fost rutierul echipei maghiare Utensilnord, experimentatul Zsolt Der, care a rezistat până la intrarea în Miercurea Ciuc. Cu 15 km înainte de final, la ultimul sprint intermediar, ciclistul de la TCT, Zoltan Sipos era pe prima poziție. A urmat ultima urcare, una decisivă. Fără evadați în fața plutonului, bulgarul Georgi Georgiev a fost cel mai bun strateg. Acesta s-a adaptat repede ritmului bun impus de echipa Kolss, aceștia au luptat din greu să-l mențină în tricoul albastru pe Vitaliy Buts, câștigătorul primei etape. La ultima cățărare, însă, Georgiev s-a dovedit a fi mai puternic. Rutierul bulgar al echipei turce Brisaspor a pornit ca din tun, iar reacția adversarilor întârzia să apară. La Băile Harghita spectatorii au avut de văzut o victorie frumoasă a bulgarului care a fost urmat de Buts și de Braico, primul om al celor de la Tusnad.

Clasamentul general a rămas în mâinile ucraineanului Vitaliy Buts, acesta este în continuare lider, la fel ca în ierarhia sprinerilor. N-a suferit modificări nici clasamentul celor mai buni cățărători, pe primul loc a rămas Berdos, după cele 2 victorii la cățărări de categoria B. Cel mai bun tânăr a devenit astăzi Milos Borisavljevic de la echipa națională a Serbiei, iar tricoul alb ce îi revine celui mai bun român, rămâne să fie purtat de Andrei Nechita.
Sâmbătă urmează două semi-etape. De la ora 10 are loc un contratimp individual la Harghita. Sportivii vor pleca din minut în minut, iar după finalul concursului urmează imediat un concurs rezervat amatorilor. Ultima semi-etapă începe tot sâmbătă, de la ora 17, atunci când sportivii vor avea de pedalat 130 km, o bună parte din această distanță va fi străbătută pe străzile municipiului Miercurea Ciuc.

Rezultate - Etapa II
1. GEORGI Petrov Georgiev - Brisaspor 04:31:40
2. BUTS Vitaliy - Kolss Cycling Team 04:31:53
3. BRAICO Alexander - Tusnad Cycling Team 04:31:53

Clasament General (după 2 etape)
1. BUTS Vitaliy 08:43:16
2. GEORGI Petrov Georgiev 08:43:16
3. NECHITA Andrei 08:43:28
4. EVRARD Laurent 08:43:34
5. KUSZTOR Peter 08:43:34

Rezultatele complete le găsiți pe Facebook (Cycling Tour of Szeklerland)

Turul Ciclist al Ținutului Secuiesc - Etapa I - Rezumat

Prima etapă a Turului Ciclist al Ținutului Secuiesc a început joi la ora 11. După startul festiv de la Piața Libertății din centrul municipiului Miercurea Ciuc, rutierii au plecat la ieșirea orașului de unde s-a dat startul tehnic. Cei 87 de rutieri din plutonul turului au pornit într-o etapă de 184 km, una tradițională ce trece prin județul Covasna.

Cicliștii au avut de suportat o căldură adevărată de vară dar și trei sprinturi intermediare înainte de singura cățărare din programul de joi. Primul sprint a avut loc la Tușnad, în apropierea sediului producătorului de apă minerală ce poartă același nume. La primul timp intermediar, rutierul român Andrei Nechita s-a clasat pe primul loc. Plutonul a fost unul compact, fără ca unii rutieri să reușească evadări semnificative. A urmat sprintul de la Sfântu Gheorghe, unde istoria s-a repetat. Același rutier român a ajuns primul, el fiind urmat de belgianul Dernies de la echipa Wallonie Bruxelles. Acesta din urmă s-a impus la sprintul intermediar de la Târgu Secuiesc. În județul Covasna mulți fani s-au doedit a fi extrem de curioși în ceea ce privește desfășurarea concursului. În fiecare oraș a existat interes major, suporterii au susținut sportivii de la marginea traseului.

Singura cățărare a zilei a urmat la Pasul Nyerges cu 30 km înainte de sosire. La urcarea de categoria B, rutierul echipei gazdă Tusnad Cycling Team, Oleg Berdos a reușit să preia conducerea, astfel acumulând 20 de puncte pentru clasamentul cățărătorilor.

Ritmul concursului a fost unul extrem de ridicat, concurenții au sosit într-un ritm infernal la linia de finish. În urma unui sprint incendiar la care au asistat sute de persoane, ucraineanul Vitaliy Buts s-a impus cu o jumătate de roată avans în fața lui Ivan Stevic. Cei doi au dat o bătălie strânsă pentru prima poziție.

La cinci minute după sosirea primilor sportivi a început festivitatea de premiere. După înmânarea premiului ce îi revine câștigătorului de etapă, același Vitaliy Buts a îmbrăcat și tricoul albastru ce îi revine liderului în clasamentul general. Pe primul loc pe puncte, după sprinturile de astăzi, s-a clasat românul Andrei Nechita care este totodată și cel mai bun rutier român din pluton. Tricoul galben, cel al celui mai bun cățărător, a fost îmbrăcat de Oleg Berdos, iar pe prima poziție în clasamentul celor mai buni tineri de sub 23 de ani se află după prima zi de concurs bulgarul Aleksandar Alexeev.

Vineri este programată etapa rege cu trei cățărări de categoria B, una de categoria C și cu sosirea în stațiunea montană Băile Harghita. Startul festiv se dă la ora 10:50 în Piața Libertății din Miercurea Ciuc.

marți, 6 august 2013

Campionatul Balcanic de ciclism pe șosea

Municipiul Miercurea Ciuc a găzduit pe 3 și 4 august Campionatul Balcanic de ciclism pe șosea pentru cadeți și juniori. La startul competiției s-au prezentat 73 de sportivi din 10 țări diferite: Albania, Bosnia & Herțegovina, Bulgaria, Cipru, Grecia, Macedonia, Republica Moldova, România, Serbia și Turcia.

Concursul s-a desfășurat în partea nordică a orașului harghitean, Șumuleu-Ciuc fiind baza competiției balcanice. Organizatorii au creat un tur de 6 km cu linia de start/finish desenată chiar lângă Catedrala Franciscană de la Șumuleu. Plecând de la binecunoscuta biserică, cicliștii au virat la stânga spre strada Câmpul Mare, apoi au ajuns pe strada Toplița care i-a dus până în apropierea Liceului Marton Aron, unde printr-un nou viraj la stânga au ajuns pe strada Szek pe care au pedalat până la sosire. În funcție de proba zilei, sportivii au absolvit mai multe tururi de circuit.

După ședința tehnică de vineri, prima zi de concurs a fost ziua de sâmbătă pe care au fost programate două curse de contratimp. Mai întâi au pornit cadeții, un număr de 26 de sportivi care au plecat din minut în minut. La această categorie de vârstă (anul nașterii 1997/1998), cicliștii au avut de completat 2 tururi, pedalând astfel 12 km. Prima întrecere s-a încheiat fericit pentru delegația României. Emil Dima a câștigat medalia de bronz pentru reprezentativa țării noastre. Campion Balcanic a devenit cipriotul Michael Christodoulos, un tânăr simpatic din echipa Ciprului care a sărbătorit prima lui victorie în afara țării sale. Pe treapta a doua a podiumului a urcat bulgarul Nikolay Genov.

A urmat o pauză de o oră după care s-a trecut la contratimpul individual pentru juniori mari, cei născuț în anul 1996 sau 1995. Acești sportivi au absolvit trei tururi, ajungând la sorire după 18 km. Proba a fost una extrem de animată, s-a dat o bătălie strânsă pentru medalii. La sfârșit, câștig de cauză a avut sportivul bulgar Valentin Neshev care s-a impus în fața turcului Onur Balkan și a macedoneanului Jovan Jovanoski.

În după amiaza zilei de sâmbătă a avut loc prezentarea echipelor. Pe o scenă imensă amplasată pe Piața Libertății din reședința județului Harghita au urcat toate cele 10 echipe, dar și președintele Uniunii Balcanice de Ciclism, domnul Emin Muftuoglu. Acesta a rostit doar fraze frumoase către organizatori și spectatori, apoi le-a urat succes sportivilor. După prezentarea a nouă echipe participante, ultima reprezentativă care a urcat pe scenă a fost cea a României. În aplauzele spectatorilor prezenți în apropierea scenei, tinerii cicliști români au făcut un pas în față și au salutat spectatorii după ce și-au auzit numele rostit de moderatorul multilingv al competiției, Elod Pal-Pal. Acesta a stat de vorbă cu antrenorul lotului nostru de juniori, domnul Viorel Grosu, care a fost vizibil surprins de atmosfera festivă creată de oamenii prezenți la eveniment. Fiind foarte optimist dar și realist, după cum s-a dovedit mai târziu, antrenorul le-a promis celor prezenți în Piața Libertății că duminică România va câștiga o medalie de aur.

Ziua de duminică, una la fel de însorită și călduroasă ca cea de sâmbătă, a programat două curse de fond. Una pentru cadeți cealalta pentru categoria juniorilor mari. La cadeți, pe o distanță de 60 km, adică parcurgerea de 10 ori a circuitului de 6 km din oraș, victoria i-a revenit lui Djolay Zarkovic. Rutierul sârb a fost urmat de reprezentantul Turciei, Sefa Bulbul. Podiumul a fost completat de conaționalul câștigătorului, Dusan Rajovic.

A urmat concursul final al Balcaniadei, proba de 90 km a juniorilor mari. La capătul unui concurs superb în care favoriții au căutat permanent supremația, românul Lucian Buga s-a încoronat cu succes! Rutierul țării noastre a câștigat medalia de aur în fața albanezului Iltjan Nika. Serbia a completat podiumul prin Dusan Kalaba.

După marele succes al lui Buga a urmat și momentul în care acesta a urcat pe cea mai înaltă treaptă a podiumului. La festivitatea de premiere din fața Casei de Cultură din localitate, președintele Federației Române de Ciclism, Carol Eduard Novak le-a mulțumit sportivilor pentru participare, a pomenit de efortul persoanelor din comitetul de organizare și le-a urat tinerilor mult succes în carieră. În minutele care au urmat după discursul președintelui, sportivii și-au primit medaliile, s-au bucurat de rezultatele obținute, iar spectatorii și-au manifestat admirația prin aplauze puternice.

În urma competiției internaționale de la Miercurea Ciuc, campionul paralimpic de la Londra, proaspăt instalatul președinte al FRC, Eduard Novak s-a dovedit mulțumit de evenimentul sportiv: Concursul a fost unul reușit, organizatorii au primit multe aprecieri din partea țărilor participante. Cea mai mare reușită a fost că România a obținut două medalii: una de aur prin Lucian Buga, și una de bronz prin Emil Dima. Vreau să-i felicit pe această cale pe organizatorii voluntari, Arpad Santa și Sandor Salamon, și pe toți membrii TCT pentru securizarea drumului. Îl felicit și pe domnul Viorel Grosu, antrenorul lotului național de juniori, pentru contribuția adusă.”

Előd Pál-Pál

vineri, 26 iulie 2013

Cycling Tour of Szeklerland

The Cycling Tour of Szeklerland, one of the most prestigious cycling events in Romania arrived to his 7th edition. Between the 7th and 10th August, cycling takes priority on the roads of Szeklerland. Within the competition which lasts three days, the racers will face difficult stages with many climbings and stunning sprints. The Cycling Tour of Szeklerland is organized by the city council of Miercurea Ciuc, Sfantu Gheorghe, Targu Secuiesc and Gheorgheni, respectively by the county councils of Harghita and Covasna, the County’s Sports and Youth Directorate, Tusnad Cycling Team and Ciuc Sports Association.

New partners

The main sponsor of this sport event is once again the mineral water producer S.C. Apemin Tusnad S.A. The list of other main sponsors is completed by HopeSped, Bellotto and Marien Presso. Other partners supporting the race are: Tess, Mol, Fenestela, MedExpert, Waberer’s and Shimano.

Stages

The race begins on Thursday as the cyclists will ride to Covasna county. There will be three intermediate sprints on the first day. They will take place in Tusnad, Targu Secuiesc and Sfantu Gheorghe. As well, the sportsmen will face a challenging climb at Pasul Nyerges.

The second race day includes the king stage of this year’s event. There are three B category climbings (Pasul Vlahita twice, Pasul Liban) and one C category uphill segment on the race map on Friday. The intermediate sprints from Vlahita, Gheorgheni and Miercurea Ciuc will bring much joy for the evolution of this stage.

The last day consists of two half-stages. On Saturday morning, the uphill individual time trial will cause difficult minutes for all the riders due to the mountain conditions in the arrival area. Beside this, the second half-stage starts at 5 pm in Miercurea Ciuc, goes through Racu and Frumoasa and finally arrives back to the town for completing a 17 x 5.5 km long circuit track on the streets.

Newcomer: the white jersey

The overall money prices awarded this year at the Cycling Tour of Szeklerland are € 11 512. Prices will be awarded to the top 20 riders finishing a stage and to the top 30 cyclists in the final general classification. There are five different jerseys to be given to the best sportsmen. The leader of the general classification will wear the blue jersey, sponsored by the main sponsor “Tusnad”. The first placed rider in the points ranking takes the red-black jersey brought by HopeSped. Just like in the previous years, the best climber will be the proud possessor of the yellow coloured “Csikszereda” jersey. An award goes to the best U23 rider, the green jersey, sponsored by the Marien Presso, will be handed over to the best youngster. A novelty this year is the appearance of the white jersey for the best Romanian cyclist. This one is provided by the famous producer of bicycle equipment and sportswear, Bellotto.


We kindly invite you to cheer for the competitors at the start, finish and along the race track!

miercuri, 19 iunie 2013

Cikkem a Hargita Népe napilapban

Kedves olvasók!

A szöveg alatt a csíkszeredai Hargita Népe napilapban megjelent cikkem olvasható. A Bécsben rendezett májusi műsoromról szól, amelyben bőven volt székely vonatkozás is.

sâmbătă, 8 iunie 2013

Memories from a sold-out football stadium

Being in touch with sport events belongs to my lifestyle and destiny. I can't remember a day when I neglected following the sport phenomenon. But one thing is to keep in touch with it and another feeling is to be a witness of a live story.

It happened to me yesterday as I entered the Viennese Ernst Happel Stadium. Austria met Sweden in the qualifiers for the football World Cup. No surprise, just as usual, 48.000 fans created a sensational atmosphere. They sang the famous Austrian song "I am from Austria" and emphasised the good mood by clapping the hands for the "Radetzky-Marsch". I took some memorable pictures and expected a highly intense match between two sides which needed the victory in order to keep their chances for the second place in the qualification group.

The spectacular atmosphere brought the expected effect on the developing game. The Swedes began better but a foul of the Scandinavian goalkeeper on the opponent brought a penalty for the home side. Alaba scored for 1-0, the stadium was boiling. Few minutes later, Harnik centrred for a unique header of Janko who lifted the score to 2-0. Quite unbelievable, the crowd loses control.

The second half didn't show much in comparison to the first. The home team tried to maintain the result, the Swedes had less chance to shorten the difference. It happened late in the game that Elmander reduced the score to 2-1, but it seemed to be too late for Ibrakadabra and his mates to achieve a draw in Vienna.

The final whistle caused a real explosion among the supporters who finally saw a great national team with big efforts and huge aims. It remains to be seen if the Austrians will manage to keep the second place in the group until the end of the preliminary round. What I already know is the fact that the people in the sold-out stadium offered an unbelievable experience on a pleasant summer night.





duminică, 19 mai 2013

Műsorvezetés egy páratlan emlékrendezvényen

Nagy igazság, hogy az ember akkor kezdi értékelni kultúráját, amikor nem találkozik vele minden nap, feltűnik hiánya. Így gondolom én is négy év bécsi egyetem után, de ennél erősebben fejezhetik ki ezt a gondolatot azok a magyar ajkú Németországban tanult diákok, akik a második világháború és az 1956-os magyarországi forradalom szörnyű végkimenetele következtében Nyugat-Európa felé vették az irányt. Azok az emberek nem kívántak elszakadni magyarságuktól, kultúrájuktól, identitásuktól, tehát keresték és megtalálták a módot arra, hogy magyarok maradjanak!

A Burg Kastl Magyar Gimnázium 1958-ban alakult Bajorországban. Évtizedeken keresztül színvonalas tanítást biztosított az anyaországot elhagyó fiatalok számára. Fennmaradtak a magyar értékek, zajlott az ékes nyelv ápolása, befogadókra lelt a szellemi hagyaték, egyszóval élt a magyar lélek. A múlt század derekán útjára induló gimnázium 2006-ig zavartalanul működött. Egykori diákjai éltetik emlékét, hiszen május 11-én emlékrendezvényt szerveztek Bécsben. Megtiszteltetés számomra, hogy a  Collegium Hungaricumban megrendezett eseménynek műsorvezetője lehettem. Ilyenkor az ember átérzi a valamikori és a jelenkori helyzetet, az intézmény értékét, a hagyaték súlyát. Előtérbe kerülnek a gimnáziumi évek, nosztalgiázás veszi kezdetét, de mindennél fontosabb az, hogy milyen gazdag tarisznyával engedi útjára a ballagó diákot az iskolája! Páratlan érzés!

A rendezvényen kiállításra kerültek Müller György, a kastli gimnázium egykori tanárának fafaragó alkotásai, és fellépett a müncheni Vidám Regős Asszony Néptáncegyüttes. Az iskola történetéről előadást tartott az egykori diák Tarnai László, végül pedig a Burg Kastl Alumni Egyesületnek adott át Ex Libris-díjat Gubcsi Lajos, a Magyar Művészetért Alapítvány kuratóriumának elnöke. A díj történetének bemutatása alkalmat adott nekem arra, hogy büszkén megemlítsem, szeretett iskolám, a csíkszeredai Márton Áron Gimnázium is átvehette már az ismert díjat. Kijelentésemet erős taps követte, ami ugyancsak felemelő volt! A színes, változatos program végén együtt énekeltük el a Gaudeamust, és emlékeztünk iskolás éveinkre.

vineri, 10 mai 2013

Leckere Blitzprüfung zum Frühstück

Nach dem erholsamen Feiertag am Donnerstag, als wir die Himmelfahrt Christi imaginär vor die Augen führten, kehrten wir heute früh wieder zurück in den Alltag. Der sonnige Freitag Morgen begann mit der Übung Fachübersetzen, wie es schon immer der Fall war. Normalerweise nehmen wir Texte aus unterschiedlichen Fachbereichen durch, quälen uns mit ihnen, und liefern eine rasante Übersetzung. Diesmal war es wieder nicht anders, doch jetzt ging es gegen die Stopperuhr.

Die Blitzprüfung dauerte 30 Minuten. Aufgabe war die Übersetzung von 15 Sätzen, die aus zwei voneinander völlig abweichenden Fachgebieten war. Ein Teil davon bezog sich auf die Entstehung des Menschen anhand der Evolutionstheorie, während es sich im zweiten Text um die Insekten handelte. Keine Sorge, die Texte haben wir schon gekannt, weil wir uns im vergangenen Monat mit diesen Themen intensiv auseinandergesetzt haben.

Die Schwierigkeit bei diesen schnellen Tests besteht in der Gewährleistung von Präzision und Genauigkeit. Es bleibt wenig Zeit für Korrektur, und natürlich sehen Nachbesserungen am Blatt fürchterlich aus. Deswegen ist genaues Arbeiten angesagt, volle Konzentration ist erforderlich. An manchen Stellen, wo man sich weniger sicher ist, beginnt das Kopfzerbrechen. Dabei ist auch viel Entscheidungskraft gefragt, denn es lohnt sich nicht an die Problemstelle zurückzukommen. Die erste Intuition führt besser ins Ziel, daran sind aber die Mädchen zu beneiden. Bei ihnen ist dieses Gefühl besser oder wenigstens wirksamer entwickelt und das lässt sich nicht nur beim Übersetzen spüren...

joi, 9 mai 2013

Nostalgie im Vorfeld einer Moderation

Am Samstag findet eine Gedenkenveranstaltung für das Ungarische Gymnasium von Burg Kastl statt. Der Organisator des Ereignisses ist der Europa-Klub aus Wien, ein ungarisches Kulturinstitut, das sich für den Zusammenhalt der Ungarn in der österreichischen Hauptstadt und für die Pflege ungarischer Kultur einsetzt. Ich habe die Ehre, die im Collegium Hungaricum ausgetragene Veranstaltung moderieren zu dürfen. Zum Event werden zahlreiche Gäste erwartet, sowohl ehemalige SchülerInnen des bayerischen Instituts (Burg Kastl), als auch andere Interessierte, die Einblick in das Schülerleben von damals gewinnen möchten. Wissenswert ist, dass das Gymnasium der Bildung emmigrierten ungarischen Kinder (und nicht nur Kinder) diente, die nach der Revolution von 56 ihre Heimat verließen. 

Das neue zuhause fanden sie in Bayern. Auf dem Weg von Passau nach Nürnberg befindet sich der bereits erwähnte Ort Burg Kastl. In der ehemaligen Benediktiner Abtei erhielten die Ungarn die Möglichkeit, im imposanten Gebäude weiterlernen zu können. 1958 begann dort der Unterricht, und ging bis 2006 durchgehend weiter. Die Schule galt als Pfleger ungarischer Kultur, wo die Traditionen, Bräuche und die Sprache bewahrt wurden. 

Im Institut lernten SchülerInnen aus unterschiedlichen sozialen Schichten. Man erfuhr vieles über das Leben des anderen, über die schönen Faktoren, aber auch über die Schattenseiten, die sonst unsichtbar gewesen wären. Das kann zurecht als größter Schatz des Gymnasiums genannt werden: Das vorbildliche Miteinander von Menschen, die unabhängig von sozialer Angehörigkeit zusammen lebten. Das fing in der früh an und setzte sich bis zum Abend fort, die Tätigkeiten waren ständiger Natur, begrenzten sich nicht auf den Unterricht in der Schule. 

Das Verdienst des Instituts widerspiegelt sich auch in der Tatsache, dass es bis 2006 bestand. Der eiserne Vorhang ist 1989 gefallen, aber viele Eltern entschieden sich für Kastl als Bildungsstätte ihrer Kinder. Trotz der Einstellung des Unterrichtes lebt die Tradition der Schule noch immer weiter. Der Alumni Verband funktioniert als eingetragener Verband im offiziellen Rahmen. Die Mitglieder pflegen die Kontakte zwischen ehemaligen SchülerInnen, und organisieren Klassentreffen, sogar Treffen aller Abiturienten, die ins Gymnasium gingen. 2008 freute sich der Verband auf zahlreiche Gäste aus aller Welt, die an der Feier anlässlich des 50. Jubiläums erschienen sind. 

Am Samstag gedenken wir des Gymnasiums, hören interessante Präsentationen an und freuen uns auf die Tanzproduktion von kulturbegeisterten Frauen, die ihre Kunst einst im Gymnasium von Burg Kastl erlernt haben. 

luni, 22 aprilie 2013

Felicitări lotului românesc de gimnastică!

Bravo! Iată că iar am reușit să ne remarcăm la disciplina sportivă care ne-a adus atât de multe bucurii de-a lungul timpului. Fiind obișnuiți cu victoriile gimnaștilor români, nici nu ne gândim ca reprezentanții României să se întoarcă fără medalii de la campionate de înalt nivel.

La fel s-a întâmplat și săptămâna trecută, atunci când la Moscova a avut loc Campionatul European de gimnastică. Tricolorii au obținut rezultate fantastice, eu aș zice că peste așteptările publicului românesc. Cu siguranță însă nu contrar speranțelor realiste ale antrenorilor Octavian Bellu și Mariana Bitang, deoarece știm deja că ei constituie rețeta succeselor românești la acest sport.

De această dată, lotul României a câștigat 7 medalii, dintre care una de aur, cinci de argint și încă una de bronz. Mă bucur enorm pentru aceste rezultate excepționale, îi felicit pe sportivii Larisa Iordache, Diana Bulimar și Flavius Koczi, și bineînțeles nu pot evita să îi felicit pe antrenorii lotului românesc!


Im Vorfeld eines großen Dolmetscheinsatzes...

Es ist Montagmorgen, die neue Woche beginnt. Ich tanke mir viel Energie und Ambition, starte in diese schwierige Woche, die vor mir steht. Diese Tage vergehen mit wahnsinnig viel Lernen und Üben, ich kriege einen quälenden Gewissenbiss und sogar auch Bauchschmerzen, wenn ich mich von meiner Verpflichtung entferne. Das ist aber leicht zu erklären, weil ich diesen Donnerstag an einer Veranstaltung dolmetschen werde, wo der ganze Druck auf den Schultern der Dolmetscher stehen wird. Dementsprechend bin ich einer der Protagonisten, die während der Translation mit hundertprozentiger Konzentration arbeiten werden.

Es wird ein Großeinsatz, denn sowohl die Redner am Symposium, als auch das Publikum auf die Leistung der Dolmetscher angewiesen wird. Thema der Veranstaltung ist die Freiheit der Kunst in Ungarn, schon der Titel deutet auf heftige Diskussionen hin. Diese werden dialogisch durchgeführt, wo sich die Teilnehmer auf Deutsch und Ungarisch äußern. Dem ist zu verdanken, dass die Qualität der Dolmetschung entscheidend wird. Diese Aufgabe muss ich aber nicht allein meistern. Ich habe auch meine Kollegin an der Seite, wir haben sogar während der Vorbereitung kooperiert.

In der Vorbereitungsphase werden Texte und verschiedene Audio- oder Videoaufnahmen analysiert. Die sogenannten Paralleltexte helfen dabei, die relevanten Begriffe und Fachtermini herauszupicken, den Redestil der Protagonisten kennenzulernen und sich auf den Vortrag einzustellen. Genauso ist es auch in diesem Fall passiert, seit zwei Wochen setze ich mich mit dem Thema richtig intensiv auseinander. Jetzt fängt aber die Uhr an, schön heftig zu ticken. Es bleiben noch wenige Tage übrig, auf diesem Endspurt greife ich zu den wichtigsten Übungen, erweitere meinen fachbezogenen Wortschatz und plane die Zeit sehr vernünftig ein.

Sonst hält die Woche auch andere spannende Momente bereit. Neben diesem Auftrag bleiben auch die für die Uni vorzubereitenden Aufgaben aktuell. Am Dienstag und Mittwoch steigen die Halbfinal-Spiele des Champions League, ich kann es kaum erwarten, die deutsch-spanische Spitzenduelle anzuschauen.

So sieht das Programm bis Donnerstag aus, für das Wochenende habe ich noch keine Pläne, es scheint jetzt wahnsinnig weit entfernt zu sein. Ich wünsche euch allen eine angenehme Woche!

miercuri, 3 aprilie 2013

Az anyanyelv a legféltettebb kincs!

Az ember hajlamos természetesnek tekinteni olyan értékeket, amelyek óriási, sőt határtalan kincsnek számítanak életünkben. Normálisnak látjuk azt, hogy nem fáj sehol, hogy egészségesek vagyunk, hogy van otthonunk, ahová hazamehetünk, ahová hazavárnak szeretteink vagy például azt is magától érthetőnek tekintjük, hogy bárhol, bármikor megszólalhatunk anyanyelvünkön. Gondolkodjunk el ezen egy kicsit!

Mily csodálatos kifejezés ez! Anyanyelv! És tudjátok azt is, mivel több nyelvet ismertek, hogy szinte minden nyelv íly módon fejezi ki ezt a csodát, amiben egyesül a szeretet, a család, a melegség, valamint az érzelmeink hangos kifejezésmódja, az ékes, gazdag, páratlan hang, amit kiejthetünk szánkon. Így születik meg az anyanyelv!

Ez egy privilégium! Magyarul írhatok és szólhatok hozzátok. Számtalan harc dúlt, és oly sok vita, konfliktus kerekedik annak érdekében, hogy mennyire bontakozhat ki egy nemzet nyelve. Közigazgatásban? Egy nemzetközi szervezetben? Iskolákban? Hivatalokban? Hol a helye az anyanyelvnek? Gondoljunk egy olyan térségre, ahol a közösség szinte teljes egészében egy olyan nyelvet tud anyanyelvének, amely nem hivatalos nyelve az államnak. Itt kezdődnek a problémák! Érdekek, politikai játékok, gazemberkedések, örökös eszmecsere zajlik cseppet sem kiegyensúlyozott körülmények között. Ki kell harcolni minden jót! Minden nap egy új kihívás! El kell érni az identitás elismerésének pillanatát, azt fenn kell tartani és tovább kell adni a következő generációknak. A legalapvetőbb kincsért mi minden percben megküzdünk. Mi minden nap elmagyarázzuk sok embernek, hogy miért beszélünk magyarul, hogyha Romániában élünk. Ez már egy határtalan történet, ami ismétlődik. Semmi gondunk vele, de ez a valóság! Amíg másnak eszébe sem jut, hogy megkérdőjelezik identitását, és tanulhat, érvényesülhet anyanyelvén, addig jó néhány nép Európában álmodni sem tud erről! Persze, haladunk a korral, vannak változások, sok mindent elértünk, de messze vagyunk a sikertől. Messze vagyunk, mert zárkózottak vagyunk, pesszimisták, túlságosan rövidlátóak ahhoz, hogy változtassunk a helyzeten! 

Nem a nemzet nyelvét kell elhanyagolni és nem megtanulni, hanem a saját belső értékeket ápolni! Tanulni kell a románt és a magyart is! Ismerni kell az ország nyelvét, betekintést kell nyerni a kultúrába, kell kommunikálni az emberekkel. Tisztelni kell az idegent és a hazait is! A kettő nem zárja ki egymást! Meg kell tanulni értékelni a szomszéd népet! Mi is őket, ők is bennünket! Csak így lehet meghódítani a csúcsokat, csak íly módon lehet szárnyalni a sikerek fele.

Értékeljük onmagunkat, saját népünket, anyanyelvünket, és akkor rájövünk arra is, hogy más értékeit is ugyanígy értékelni kell! Ez ugyanígy fordítva is igaz! Ez lehet a siker kulcsa, értékeljük egymást, az anyákat, a nyelvet, az anyanyelvet!

joi, 21 martie 2013

Mâine: Ungaria-România

Urmează ziua cea mare, meciul care are un rol important în ecuația calificării la CM de fotbal. În 2014 Brazilia va deveni casa fotbalului. Turneul final este precedat de preliminarii, câștigătoarea fiecărei grupe europene se califică direct, iar locurile 2 vor disputa un baraj în sistemul tur-retur.

Ei bine, iată că de data aceasta cele două echipe cu care țin se vor duela față în față. Reprezentativa Ungariei întâlnește România la data de 22 martie, mai precis mâine. Atmosfera incendiară la care ne așteptăm la astfel de partide va lipsi deoarece terenul maghiar este suspendat. Lăsăm motivele, important este că nu vor intra suporteri în tribune. Stadionul va fi gol, va lipsi farmecul meciului. Atunci când cele două echipe se întâlnesc, de obicei sar capacele! Există o tensiune nemărginită, după cum pot relata și eu în urma experiențelor trăite la un meci amical între cele două formații.

Spectacol va exista, cele două echipe sunt bine pregătite, sunt conștiente de faptul că la același număr de puncte - așa cum este acum - o victorie poate însemna un pas mare spre playoff. Să vedem cum se vor desfășura lucrurile, eu vă spun clar, prefer să nu fie egal, vreau ca una dintre cele două echipe să câștige! Atât!

luni, 18 martie 2013

Der Frühling lässt auf sich warten

Ostern rückt immer näher, aber das Wetter lässt uns das nicht glauben. Es ist noch immer frostig, kalt, windig, einfach unüblich traurig für diese Jahreszeit. Vor zwei Wochen zeigte uns Frühling die ersten Lebenszeichen, so ungefähr 3 Tage lang ließen wir uns vom schönen und warmen Wetter verwöhnen. Doch das dauerte nicht ewig lang, kurz darauf kam der Winter zurück.

Ich muss meinen ungarischen Freunden nicht wieder beschreiben, wie sich die vorige Woche gestaltete, am Nationalfeiertag blieben Autofahrer im Schneechaos empfangen. So tragisch war es in Wien nicht, aber man konnte schon spüren, dass wir noch auf den Frühling lange warten müssen.

Dasselbe spielte sich auch gestern vor, als ich beim Tischtennis so gefroren bin, dass meine Finger beim Heimkommen schon lila waren. Ich nahm eine warme, sogar heiße Dusche, damit ich meine Kräfte wieder in Griff bekomme. Die Lage verbesserte sich nicht einmal heute, denn draußen sind sogar Schneeflocken zu sehen. Es nieselt und ab und zu geht es in Schneefall über. Es ist so was für übel, dass ich keine Lust auf Rausgehen habe. Aber ich mache mir schon Gedanken über diese komischen Jahreszeiten: Wann wird es endlich wärmer? Wann wird der Wind ein kitzekleinwenig stoppen, um den Menschen einen Hauch Hoffnung auf schönere Tage zu schenken?

Tja, es ist nicht einfach, ich wurde Tag für Tag immer ungeduldiger. Gott sei Dank bin ich mit der Masterarbeit so beschäftigt, dass ich mich vom schlechten Wetter nicht ablenken lasse.

joi, 14 martie 2013

„Să nu ne facem iluzii ca să nu avem deziluzii!”

Cuvintele din titlul acestui articol provin de la marele antrenor de fotbal, domnul Imre Jenei, cel care a condus Steaua la marele succes din anul 1986, atunci când Cupa Campionilor Europeni a ajuns la București. Bineînțeles propoziția rostită datează de mai târziu, deoarece la vremea succesului european steliștii chiar n-au avut deziluzii.

Altfel s-a întâmplat joi seara, când Steaua intra pe gazonul de pe Stamford Bridge cu gândul la eliminarea reginei Europei, Chelsea. După o mansă tur încheiată cu scorul de 1-0 pentru români, mulți microbiști speculau cu calificarea. Ei bine, nici eu nu m-am lăsat mai prejos, mi-a plăcut să mă joc cu acest gând. E mereu binevenit să dăm semne, impulsuri, să ne mișcăm și noi ca lumea să nu ne uite. Era clar că în ciuda victoriei de pe Arena Națională, Steaua nu a fost favorită la accederea în sferturile de finală ale Ligii Europa.

Totuși, roș-albaștrii au început serios. Au dat dovadă de mult curaj și voință. Mi-a plăcut cum au luptat. S-a văzut că vor să-și îndeplinească obiectivul. Chelsea a deschis scorul, apoi Chiricheș a adus egalarea. La pauză eram calificați. Meciul însă durează 90 de minute... Și, așa cum era de așteptat, Chelsea a mărit ritmul, a început să paseze și începuse să ajungă mai ușor în fața porții Stelei. Era nevoie de sclipirea așilor din Londra pentru ca Chelsea să-și respecte blazonul. Mai întâi Terry, apoi Torres au înscris pentru gazde. Apoi s-a văzut, din păcate, mentalitatea care nu ne ajută, s-a rupt jocul. S-a observat pesimismul, dar bineînțeles și oboseala. Steaua n-a mai reușit să atace, a greșit mult, jucătorii păreau deconcentrați, lipsiți de spiritul de echipă care i-a consacrat timp de 170 de minute în cele două meciuri. Ultimele minute au decurs fără ocazii din partea echipei care ar fi trebuit să riște, să atace, chiar dimpotrivă, Steaua era la un pas să mai încaseze și alte goluri. Același Torres a ratat un penalty și portarul Tătărușanu a avut câteva intervenții salvatoare.

Așa a fost să fie, Chelsea poate visa la trofeu, dar Steaua se întoarce în România cu fruntea sus. Se termină un sezon european de succes, felicitări băieților și tuturor celor care lucrează pentru binele echipei!

marți, 12 martie 2013

New semester, nem tasks

It began recently - the new summer semester is open. There are new challenges, new perspectives and targets. I know from the very beginning that it's going to be hard, but that's a usual start. This time I have almost no obligatory courses to visit, I already passed the interpreting exams. The last chapter left in my studies has the following title: master thesis. I have to write it during the next 6 months. I want to finish it as early as I can because I will have many presentations in the summer so I wouldn't have time to solve everything in the same time. So it's quite clear that it won't be easy. Every day keeps a new possibility to me for further research, plans and working ideas. Actually, every idea could bring me closer to the finish line. I'm like on the ski slope where every turn (days of studying) brings me some inches closer to the well-deserved end of a hard mountain challenge (master's degree). I try to enjoy the weeks I have ahead but i'm also convinced that this semester will behave like a fast athlete who runs the 400 meter circuit in a record time so that I don't even realize it.

miercuri, 6 martie 2013

Ecoul care răsună după un vis - FOTE

Ascultând melodia Elenei, Ecou, m-am gândit la cele 6 zile de vis pe care le-am petrecut la Brașov în februarie. Poate bănuiți deja subiectul, este vorba despre Festivalul Olimpic al Tineretului European, un eveniment sportiv de înaltă calitate care s-a desfășurat între 17 și 22 februarie. Festivalul a cuprins 8 discipline sportive la care s-au întrecut cei mai buni sportivi juniori ai Europei.

Eu am luat parte la probele de schi alpin, fiind comentatorul celor 5 concursuri extraordinare care au fost găzduite de Poiana Brașov, pe pârtia Subteleferic. Am avut onoarea să comentez în limbile română, germană, engleză și maghiară, simțind din plin atmosfera concursului și valoarea incontestabilă a marelui eveniment care a adus flacăra olimpică în România.

Comentariul sportiv a durat aproximativ 4 ore în fiecare zi. Programul a început la 9:50, când am prezentat informații generale despre proba care urma să se desfășoare. Colegul meu comentator, Mircea Asanache, mi-a fost alături în cursul întregii săptămâni. Ne-am pregătit împreună, am stabilit scenariul și am comentat manșele sportivilor. Ne-am înțeles perfect și ne-am completat reciproc. A fost o experiență fantastică, păcat că s-a terminat acest festival sportiv care mi-a creat atât de multe bucurii.

S-au organizat cinci probe la schi alpin: două concursuri de slalom uriaș și de slalom, respectiv un concurs pe echipe. Probele au început la ora 10 și au durat de obicei până la 14:30. Am avut o scurtă pauză între manșe dar în rest am lucrat cu mare intensitate, furnizând informații spectatorilor și sportivilor. N-am să uit acele zile, mai ales mulțumită faptului că s-a creat o atmosferă extraordinară. Lumea a simțit suspansul, a reacționat la fiecare mișcare și s-a dezlănțuit. Dacă a fost nevoie de aplauze, a aplaudat, dacă am cerut încurajări, publicul a reacționat ca atare și a susținut, a încurajat schiorii. A fost o senzație plăcută să văd că oamenii sunt deschiși la sportul de calitate.

Înainte de a încheia doresc să menționez și munca organizatorilor și efortul tuturor acelor persoane care au contribuit la organizarea acestui eveniment. S-a văzut că cei implicați au dorit să reușească o performanță frumoasă, și rezultatul a confirmat acest lucru. Lumea a fost mulțumită, au existat laude din partea unor specialiști cu experiență în acest domeniu. Vreau să-i felicit pe toți cei care au lucrat la FOTE și sper să ne reîntâlnim cu ocazia altor evenimente de mare anvergură.


marți, 5 martie 2013

Ami az Olimpiai Fesztiválról örökre megmarad...

Nagyszerű érzés olyan rendezvényeken részt venni, amelyek magas színvonalról, profizmusról árulkodnak. Olyan tapasztalatot nyújtanak, amelyről csak szakkönyvekben olvashat az ember, tehát a helyszínen tevékenykedve saját bőrén érzi az esemény milyenségét. Ilyen hétben volt nekem részem az Európai Ifjúsági Olimpiai Fesztiválon, amelynek Brassó adott otthont.

Fantasztikus élmény volt részese lenni egy olyan nemzetközi bajnokságnak, amely az olimpiai lángot juttatta Romániába. Nyolc téli sportágban mérték össze erejüket Európa legjobb 14 és 18 év közötti sportolói. Ezerötszáz vendég érkezett az eseményre, mind-mind szemtanúi lehettek annak, hogy nálunk is lehet szervezni rangos sporteseményeket, világszínvonalú rendezvényeket. 

Az alpesi-síversenyek csupán egy apró részét alkották a februári eseménysorozatnak. Én erről tudok beszámolni, hiszen engem ért a megtiszteltetés, hogy az öt verseny kommentátora legyek (két óriásműlesíklás, két műlesíklás és egy csapatverseny). Óriási élmény volt számomra élőben a helyszínen kommentálni azokat a futamokat, amelyeken a jövő olimpiai bajnokai indultak. Öt napon keresztül napi négy órán át beszélhettem a sportról, az eseményről, a versenyzőkről és a futamokról. Mindezt négy nyelven tehettem meg, hiszen a többnyelvűség velejárója a nemzetközi sporteseményeknek. A kommentár 70%-ban románul zajlott, a maradék 30%-ot az angol, a német és a magyar nyelv tette ki. Az arány jónak bizonyult, hiszen úgy a közönség mind a sportolók ezt igényelték. Felemelő érzés egy versenyzőnek saját nyelvén hallani a bíztatást, a bátorítást. Ezt a tényt az osztrák csapat képviselői is kifejezték, ugyanakkor a hét utolsó technikai gyűlésén főedzőjük helyéről felállva gratulált a szervezőknek és megköszönte a síversenyek példás lebonyolítását. Melengető érzés volt mindezt egy olyan nemzet képviselőjétől hallani, amely az alpesi-sí otthonának számít. 

A versenyek hangulatáról is csak szuperlativuszban lehet beszélni. Románia az 1951-es egyetemista világbajnokság óta nem szervezett ilyen fontosságú síversenyt, tehát az érdeklődés sem okozott csalódást. Több ezer néző látogatott ki a brassó-pojánai Subteleferic pályára, majd vagy a védőháló mellől vagy a tribünből követte az eseményeket. A jelenlevők napról napra egyre jobban beleolvadtak a sísport varázsába, fokozódott a jókedv, a bátorítás, az őrjöngés. Öröm volt látni, hogy mennyire nyitottak az emberek a minőségi sport felé. 

A sportfesztivál hete büszkeséggel töltheti el mindazokat, akik valamilyen formában kivették részüket a szervezésből. A szervezőbizottság tagjai, pályabírók, karbantartók, orvosok, zsandárok, technikai szakemberek és végül, de nem utolsó sorban én, a síversenyek kommentátora, kifejezetten örülök annak, hogy Románia adott otthont ennek a rangos sporteseménynek. Mindemellett elismerés jár a csíkszeredai sportnak, tudniillik az ország mindhárom érmét városunkbeli sportolók szerezték: Imre Emil arany- és ezüstérmet rövidpályás gyorskorcsolyában és Búzás Dorottya ezüstöt biatlonban. Szívből gratulálok!   

sâmbătă, 9 februarie 2013

Ein gelungener Faschingstag

Im Februar genieße ich die Winterferien. Es steht außer Frage, dass ich zu dieser Zeit fast ausschließlich in Siebenbürgen bin. Ich verbringe den Monat zusammen mit meiner Familie, und falls die Gelegenheit besteht, profitiere ich von jeder Menge Spaß.

So gestaltete sich auch der Februar dieses Jahres. Nun möchte ich über die Arbeitsaufträge lieber nicht berichten, vielmehr bevorzuge ich die Schilderung meiner erholsamen Tage, die ich zu 100% ausnütze. Das meine ich ganz natürlich im positiven Sinne, denn damit möchte ich nur betonen, dass ich an den Veranstaltungen teilnehme, die gerade zu Faschingszeit organisiert werden. Dieser Gewohnheit wollte ich auch heute gerecht werden, als ich das Faschingsskifahren erlebt habe. Schon nach meiner Ankunft in Hargita-Baden kam ein Freund zu mir, der mich fragte: -Willst du mitmachen? Darauf lautete meine Antwort: -Ja, gerne! 

So habe ich mich zum Skirennen angemeldet, und die Startnummer 39 erhalten. Kurz danach ging es los. Der Bewerb bestand aus drei Läufen. Zuerst musste ich meine Hände in die zwei Skischuhe hineinlegen, die selbstverständlich an je einen Ski gebunden waren. Ich musste den Lauf so absolvieren, dass die beiden fremden Skier, die ich mit meinen Händen kontrolliere, ständig den Boden berühren. Das ging ja in Ordnung. Danach war Geschicklichkeit gefragt. Auf einem einzigen Ski fahren. Daran habe ich viel Erfahrung, also diese Herausforderung hat mir wieder keine großen Schwierigkeiten bereitet. Nach zwei Läufen lag ich komfortabel in Führung, aber ich hatte noch die letzte Fahrt vor mir. Zu Ende kam eine Fahrt mit einem schweren Ball zwischen den Knien. Ich musste den Ball fest zwischen den Beinen halten, ohne dass dieser runterfällt. Geschafft! Das Rennen war erfolgreich beendet, ich habe den ersten Preis gewonnen. 

Das war also ein lustiger Tag mit viel Freude und grenzenlosen Überraschungen. Ach, ja, ich habe etwas vergessen: ich habe mich als Araber gekleidet. :)



marți, 5 februarie 2013

Erőfitogtatás az alpesi-sí világbajnokságon!

Borzasztó, hogy milyen igazságtalan tud lenni a sport is. Egy élsportoló készül az alpesi-sí világbajnokságra, aztán meg sem engedik neki, hogy teljesítse a futamot. Miklós Editről van szó, Csíkszereda legnagyobb sízőjéről, aki ma rajthoz állt az ausztriai Schladmingban zajló VB-n. Rajthoz állt, de nem jöhetett le a pályán...

A verseny kezdését osztrák idő szerint 11 órára programálták. A köd miatt fél óránként halasztották, aztán három és fél óra várakozás után leengedték az esélyeseket. Balszerencsék övezték a szuperóriás-műlesíklást, előbb egy pályamunkást, aztán a szupersztárt, az amerikai Lindsey Vonn-t szállította el a helikopter sérülés miatt. Sorra érkeztek a versenyzők egészen a 33. számig, utána lefújták a futamot. Miklós Edit, aki 43-as számmal indult volna, nem mutathatta be tudását. 

Sajnálom, szívből sajnálom, mert látom, hogy mennyit edz és készül. Kellemetlen mégegyszer látni, hogy éreztetik a "halandó" emberekkel, hogy hol a helyük. A sí-nagyhatalmak sportolóit leengedték, de a magyar színekben versenyző Editet már nem. Igazságtalanság! Persze, mindent meg lehet magyarázni: biztonsági okokból fújták le a versenyt... Hogy miért nem hozták meg ezt a döntést még akkor, amikor az esélyesek is a rajtnál álltak? 

miercuri, 30 ianuarie 2013

Exam passed with distinction!

It was one of my best performances since I'm studying interpreting. On Tuesday, starting at 3 o'clock in the afternoon I had my final exam in conference interpreting. This is the last step in the master studies before writing the master thesis. For this final stage - an hour of conference interpreting in my three working languages - I needed to complete many courses. It is recommended to finish all the simultaneous and consecutive courses of the curriculum before registering for this last challenge. It took me 3 semesters to prepare for the session I had earlier this week. I took part in every course offered during the past semesters. Anyway, it's recommended to attend this last exam in the fourth semester but I wanted to make it now (3rd semester) because I will have a lot of work on my master thesis during the next semester. So I decided to register, to train every day and to try doing my best.

The day of truth seemed to be the 29th of January. I had some regular courses before the exam, so I used this opportunity for inviting my group mates to follow my interpreting performances. To my surprise, many friends decided to come. As far as I remember there were about 15 students who came with me. The three members of the examination committee welcomed me as I knocked on the door. I stepped in, saw 6 pieces of paper on the table. I had to draw 3 out of 6 sheets to find out the mode and the language of interpreting. These were the following: consecutive and simultaneous interpreting from Romanian into German, consecutive and simultaneous from German into Hungarian and the same in the opposite direction, namely from my mother tongue into my first foreign language (German). So I went on to draw. Usually I don't like to complicate these kind of tasks, so I just simply chose those three pieces of paper and I saw that I'm going to interpret from Romanian and Hungarian into German in the consecutive mode. The third part consisted of simultaneous interpreting from German into my mother tongue. Well, that was the beginning.

Afterwards, being happy about the choice and about the fact that many of my friends came into the room to support and encourage me, I started to work. I felt like on the ski slope just before the race. I looked back on my past sports career. I knew that it's time to show my best. That's the only chance, there is one single round and I don't want to regret anything at the end. I started with the Romanian text. It was about the competition between ski resorts for organizing world cup races. The teacher read the text, I took notes in order to be able to reproduce it in an other language. For this reason I used symbols, abbreviations, short terms etc. Now I managed to note all these things in the target language, so I already translated the utterance during the note-taking process. After the professor finished reading, I began to interpret. I stood up, looked at the audience and suddenly started to translate. It was a fantastic feeling because my Hungarian mates didn't understand the source text, so they were directly interested to hear my final text. I enjoyed this first session, my notes were clear and well-structured so I always kept myself on the track and didn't lose the idea. After about 8 minutes of interpreting I finished my first performance. People were smiling, a fact that made me optimistic. The feedback of the audience is always the most important sign after completing an interpreting task.

The next step led to the Hungarian text. I stayed at the consecutive mode, but changed the language. So I got a new text in another language but the aim was the same, German as target language. The length of the original text was similar to the former one, I created some fine notes which helped me a lot. I managed to keep all the information I heard and put it on the paper. The professor finished reading and I went on to interpret once again. Just like earlier, the presence of my colleagues contributed to a real working situation. I loved all the minutes during my second exam. I was pleased that it works, I gathered a lot of self-confidence and never stopped on the way to another good performance.

There was one more step to take. The simultaneous mode is my favorite. I sit in the booth, have a headphone on my head, but I use only the right side mostly. It's not recommended to put both sides on the ears because then I don't hear my voice and start to shout which is inconvenient both for me and the audience. This time I took a notebook with me, I used it for noting numbers, dates and unknown names. The text was quite difficult. It was fast and full of challenges. It was about the European Swimming Championships from the perspective of the Austrian swimmers. The most difficult was to keep the correct times, records and data related to the results. The rhythm was fast and I had to keep up with it. A single hesitation would have caused nervousness which is my biggest enemy in this kind of situations. It is essential to be calm and to control every single moment during the interpreting session. It worked also this time, I brought it to the end without losing control. My professor was satisfied, he praised me for the integrity of my performance.

So, dear readers, that's how my final interpreting exam looked like. I wanted to describe it to keep this memory alive. I hope you enjoyed reading it!

luni, 28 ianuarie 2013

O seară nostalgică

Uite că începe ultima săptămână din acest semestru. Până joi mai am câteva examene, urmează zilele adevărului. Abia aștept să înceapă distracția. Au trecut deja o groază de teste și examene, chiar astăzi am stat de vorbă cu o persoană căreia îi spuneam că mă aflu în a noua sesiune de examene din studenție. Da, așa se socotește, doi ori patru fac opt, și, acum mă aflu la sesiunea anului cinci de facultate. Nu-mi vine să cred cât de repede trece timpul! Timpul o ia înainte, noi ne mai pierdem pe drum, rămânem în urmă. M-am aprofundat în idee aceasta pentru că astă seară mi-am permis o seară nostalgică. Am ascultat melodii românești care datează din copilăria mea petrecută într-o insulă unde fericirea mă alinta în fiecare zi. Și nici n-am observat asta... Constat acum, după 4 ani petrecuți în străinătate. Era și este nevoie de experiența asta, e clar! FIecare să plece frumos din casă, să-și ia bagajele și să facă o tură în lumea largă, poate ajunge la aceeași concluzie ca și mine. Avem o singură casă, și asta ne leagă strâns, nu ne dă drumul. Nicicum! Chiar dacă dorești, te încătușează și nu scapi. Nu de parcă ar trebui! 

Cert este că mă mai fugărește dorul, și când mă prinde, mă frământă. Îmi mai trec prin cap gânduri care mă scot din echilibru... Știu ce vreau și asta îmi dă avânt dar cred că totuși e vital să ne mai oprim din drum și să privim în jur. De multe ori fericirea e doar la o aruncătură de băț, sau mai mult, poate chiar e în tine, în sufletul tău dar ești prea superficial să observi asta! Eu mai pățesc așa, dar apoi primesc o palmă arzătoare peste ceafă și îmi dau seama că de fapt totul e minunat! Frumos, dar de ce trebuie să fiu așa de departe de locul... Și cred că nu trebuie să continui asta. Mi-e dor de casă, mi-e dor de România, așa cum este ea. Poate că vor trece câteva ore, și scenariul studențesc se întoarce la normal, o să-mi văd de treabă ca de obicei. Dar, dragi cititori, ce naiba mai descrie și termenul ăsta de ”normal”? Normal pentru tine, normal pentru mine. Cumplit! Hai, în regulă, avem scopuri mărețe, multe țeluri pe care nu le putem obține acasă. Cum să învăț limbi străine acasă dacă nu sunt înconjurat de vorbitori nativi? Nu este posibil, și vă rog să-mi permiteți, nu este vina nimănui, n-am intenția de a răni profesorii de limbi străine, dar ei știu cel mai bine că o limbă se învață în comunitatea în care oamenii o folosesc. Asta, oricum, ar fi un alt capitol de discuție, nu despre asta vreau să scriu. Vreau doar să subliniez importanța casei, cât de esențial este să-ți iubești casa, locul de unde provii. Chiar dacă ești departe fizic, universul te apropie și îți dă semne în orice formă posibilă! Drept exemplu, în februarie voi modera 4 evenimente și voi comenta 6 concursuri de schi, toate acasă! Joi începe vacanța, iar eu mă întorc... ia ghici unde? Acasă! 

miercuri, 23 ianuarie 2013

Das Konsekutivrätsel


Nun kommt ein Rätsel. Wen beschreibe ich jetzt? Es handelt sich um einen Mann. Er sitzt an einem Tisch und ist ganz Ohr. Vor sich hat er einen Spiralblock, er notiert, schreibt, zeichnet, zieht Striche. Er hört richtig aufmerksam zu. Links wird gnadenlos schnell gesprochen und es tauchen immer wieder Worte auf, wie Zinsen, Kredite, Rückzahlung, Investition, Einlagen usw. Rechts von ihm sitzt eine elegant gekleidete Frau mit einer Aktentasche im Schoß und einem karierten Heft vor sich. Ab und zu schreibt sie Worte auf, wie „kamat, kölcsön, visszafizetés, befektetés, betét“ usw. Diese hört sie vom Mann, der in der Mitte sitzt. Apropo Mann: er hat seine Körperhaltung immer im Griff, passt auf seine Mimik und Gestik sehr auf. Ab und zu dreht er den Kopf nach links oder nach rechts, es kommt darauf an, wem er gerade die Informationen mitteilt. Das sieht man vom außen. Aber was spielt sich in seinem Inneren ab? 

Er memoriert ständig. Sein Gedächtnis ist gefragt, er versucht, diese komischen Worte in eine Kategorie zu packen, auf die er später problemlos zurückgreifen kann. Deswegen schreibt er manchmal Dinge auf. Dieser Mann ist leicht nervös. Das darf er aber nicht zeigen. Er bleibt cool und locker, zumindest das versucht er auszustrahlen. In der Tat steht er aber unter Druck. Die Augen sind auf ihn gerichtet, er muss etwas Nützliches sagen. Er muss sich mit allem auskennen, er muss ein Profi sein, unabhängig davon, worum es geht. Er kann doch alles, oder? Das ist zumindest der Eindruck der zwei Personen, die neben ihm sitzen. Gut, er hat sich dafür vorbereitet. Klar, er ist souverän, entschlossen, strahlt Selbstvertrauen aus. Fachtermini sind ja kein Problem. Einen Moment bitte, die Kellnerin ist da. Kaiserschmarren und Blunzengröstl landen auf dem Tisch. „Entschuldigung, was ist Blunzengröstl auf Ungarisch?“ – kommt die Frage von rechts, und die Herausforderung nimmt kein Ende.

So, um wen geht es im Rätsel? Schon darauf gekommen? Es handelt sich um den Konsekutivdolmetscher!


luni, 21 ianuarie 2013

Eszmefuttatás a székely nyelvhasználatról

19 évig Csíkszereda volt a főlakhelyem. Utána a sors Bécsbe sodort, ahol egyetemre járok. Most körülbelül évi 4 hónapot töltök szeretett szülővárosomban. Mivel Bécsben már ötödéves egyetemista vagyok, és ráadásul interkulturális kommunikációt végeztem, jelenleg pedig konferenciatolmács-képzőn mesterizem, egészen tudatosan használom a nyelveket. Független attól, hogy magyar, német, román vagy angol nyelven beszélek, minden egyes kommunikációs folyamatban maximális odafigyeléssel és önkontrollal kell használnom a nyelvet. 

És akkor meg is érintettem mai írásom témáját. A fenti mondatban azt említettem, hogy "önkontrollal kell használnom a nyelvet." Valószínű, hogy a székely olvasók felfigyeltek erre a szerkezetre. Jogos, hiszen ezelőtt 5 évvel én is úgy írtam volna, hogy "önkontrollal kell használjam a nyelvet". Sőt, akkor nem is tűnt volna fel nekem, hogy ez a szerkezet helytelen. Gyötrő fejfájásba kerül leszokni a megszokott nyelvhasználatról, valamint megszokni az újat. Lehet, hogy nem is kellene, de ezt kéri a szituáció. Nem beszélhetek Bécsben úgy, mint otthon, és nem társaloghatok Csíkban úgy, mint ahogy azt Bécsben vagy Budapesten teszem. Az oka egyszerű: idegennek tűnnék! A kommunikációval pedig általában éppen azt akarja elérni az ember, hogy megértsék, hogy elfogadják őt vagy az átadott információt. Ez pedig nehezen történik meg, ha nem egyezik a nyelvhasználatunk. Sajnos így van, mert amíg itt ez helyes, addig ott valami mást tartanak helyesnek. Ebből következik, hogy bizonyos nyelvhasználati formákat egyes helyeken hibásnak tartanak. Mindenképp, veszélyes ezekkel a kijelentésekkel játszani. Relatív az, hogy ez esetben mi a helyes, mert kiemelhetünk egy másik példát is. "Estig dolgozok." Ez is egy olyan mondat, amely általában székely honfitársaim szájából származik. Erre is rákontrázik a magyar nyelvhasználat, hiszen azt írja elő, hogy az úgynevezett ik-es igék esetében egyes szám harmadik személyben -m végződést kap az ige. Ennek értelmében az "Estig dolgozom." lenne a helyes. Félre ne értsen senki, nem szeretnék kijavítani egyetlen olyan személyt sem, aki hasonló hibákat követ el beszélgetés vagy írás közben. Csupán arra szeretnék rávilágítani, hogy ezek az eltérések nem az illető személy műveltségét tükrözik, hanem a hovatartozását, identitását. Tisztelnünk kell egymást, és ebbe egymás nyelve is beletartozik! Ha valaki folyamatosan egy bizonyos közösségben él, akkor automatikusan megszokja a helyi nyelvhasználatot. Ha viszont kb. 20 év után máshová kerül, akkor ez már nehezen kivitelezhető, sőt, nem is biztos, hogy jó! Könnyebb megtanulni egy idegen nyelvet nulláról, mint megváltoztatni lényeges dolgokat azon, amit hosszú éveken keresztül maximális meggyőződéssel használtunk.

Tény az, hogy a nyelv él és változik! Folyamatosan mutatkoznak változások, és túl sok ember használja ahhoz, hogy kijelenthessük azt, hogy ez vagy az hibás. A nyelv az identitásunkhoz tartozik, és őriznünk kell minden egyes tulajdonságát. Írhattam volna a kiejtésről, a tájszólásokról, de inkább ezt a két gyakori hibát ecsetelem. Ausztriában ezt a problémát már rég megoldották, és javasolnám, hogy hasonlóképpen járjunk el a magyar nyelv esetében is. A német nyelv pluricentrikus. Ez azt jelenti, hogy több központja van. Külön említjük a németországi németet, az osztrák németet és a svájci németet. E három változatot hivatalosan elfogadták, tehát nem számít hibának az, ha a bécsi és a hannoveri ember egy picit másképpen fejezi ki magát. A német, az osztrák és a svájci standardverziók alatt szerepelnek a dialektusok. Ezek mind-mind az ember identitásához tartoznak, és senki sem próbálja kitörni a nyelvét, hogy boldoggá tegye azt, aki másképp beszéli a nyelvet. Ha például a bécsi moderátor interjút vesz a tiroli sízőtől, akkor szinte két külön nyelvet hallunk. Hihetetlen, de csodálatos! Bizony, de újra itt a kérdés: síző vagy síelő? A válasz: mindkettő helyes, utánanéztem! 

Várom azt a napot, amikor nem lesz nagy gond, ha a csíki á-betűsön, az udvarhelyi e-betűsön és a magyarországi táposan beszél. 

(Írjatok kommenteket, kíváncsi vagyok a véleményetekre!)


miercuri, 16 ianuarie 2013

Some busy weeks ahead

There is no much time left until the end of this semester. Fourteen days are separating me from the holiday between the semesters. This means that the next two weeks will include the final exams. These are mainly interpreting sessions in my combination of languages. I will have both simultaneous and consecutive interpreting exams, but the most important one will take place at the very end of this period full of challenges: it will be my final exam in conference interpreting. It will happen on the 29th of January and will consist of 3 parts including the two main forms of interpreting.

I am preparing myself for the series of exams. It's a strange feeling. I mean, whatever I do, even if I learn or rest, I become nervous and can hardly wait to finish the exam. This strange feeling marks all my days. It's usual before exams that I can't think of anything else but it's a stupid situation. Even if I feel that I will be in my best form, I still think that I need more and more training. On the other hand, if I try to enjoy some free hours, then I have a twinge of conscience for not practicing. There is nothing else to wish than to bring this period to a happy finish.

The days after my exams will be at least as much interesting as the weeks before them. I will have a full February with many tasks. I will present a charity event right on the second day of the month and will commentate the alpine ski races of the European Youth Olympic Winter Festival between the 17th and 22nd February. Finally, just two days after the races, I'm expecting many tourists to take part in the Day of Cross-Country Skiing at Hargitafürdő, an event organised by me in cooperation with some ambitious people from my hometown. The date of the event is the 24th of February, 10 o'clock in the morning.

So dears, that's how my next weeks look like.

I wish you all the best!

vineri, 11 ianuarie 2013

Dolmetschmarathon direkt nach den Ferien

Unvergessliche Arbeitsstunden mit Erfolgserlebnis erlebt man nicht alle Tage, sie gehören leider nicht zum Alltag eines Dolmetschers im jungen Alter. Ich und meine KollegInnen wurden zu einer Konferenz mit dem Großthema "EU" eingeladen. Der 6 stündige Präsentationsfluss fand am ZTW statt, dem Ort, wo wir uns tagtäglich im Zuge unserer Dolmetschübungen mit dem sogenannten Traumberuf beschäftigen. Schließlich konnten wir auch hautnah erleben, wie man den ganzen Tag vorbereitet sein muss, in jeder Sekunde einsatzbereit zu sein, und mit voller Energie zu dolmetschen.

Das war der Fall am Mittwoch. Kurz nach den Ferien bin ich wieder ins kalte Wasser gesprungen. Eine halbe Stunde vorm Beginn der ersten Rede waren wir, Studierende mit der Sprachkombination Deutsch-Rumänisch, im Hörsall für den großen Einsatz bereit. Pünktlich um 10 Uhr ging es los, nach einer kurzen Einführung hat eine Dolmetscherin, die bei der EU seit 35 Jahren arbeitet und jetzt speziell für die Veranstaltung aus Brüssel angereist ist, eine wunderschöne Präsentation über die Erfolgsgeschichte der EU "von Kohle und Stahl zum Friedensnobelpreis" gehalten. Natürlich, ihren Vortrag habe ich, zusammen mit meiner zärtlichen Kollegin, Cinzia, gedolmtescht. Schön war es! Fachtermini gab es auch, aber nicht übertrieben viele. Für den Anfang waren wir recht zufrieden.

Es kamen noch andere höchstinteressante Vorträge, in jeder Rede ging es um die Relation der nächsten Länder zur EU: Spanien, Großbritannien, Frankreich, die Länder des ehemaligen Jugoslawien usw. Was das Interessante daran war, ist, dass man viele Reden hat relais-dolmetschen müssen. Das ist leicht gefährlich, weil durch die Übernahme der Dolmetschung einer anderen Kabine einige Infos verloren gehen (können). Die Herausforderung bestand darin, die Botschaft, den Sinn der Sache immer zu erfassen, unabhängig davon, ob die Relais-Kabine klar und zuverlässig ist, oder eben nicht. Das ging aber ganz in Ordnung! Das sage ich zumindest, denn die Rolle des Relais habe ich selbst auch gehabt. Kürzlich nach der Mittagspause hat man eine Videoaufnahme abspielen lassen: es handelte sich um die Rede des Leonard Orban, eines rumänischen Politikers, der sich als EU-Kommissar für die Mehrsprachigkeit engagiert hat. Die sprachlich sehr gepflegte und mit vielen anspruchsvollen Sätzen geschmückte Rede Orbans habe ich vom Rumänischen ins Deutsche gedolmetscht. Super, die Anderen haben mein Gesagtes übernommen, und in eine andere Sprache gedolmetscht. Tolles Gefühl!

Ins Gesamt war ich bei vier verschiedenen Vorträgen im Einsatz. Vier Reden, vier Themen, vier verschiedene Arbeitssituationen! Das ist aber das Schöne an diesem Beruf! Man genießt jeden Moment!

Hauptsache: am Ende des Tages haben wir viel Lob bekommen, wir waren erschöpft, aber sehr, sehr glücklich! :)